Operatorii economici care încasează, integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

Această obligaţie este reglementată de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

De asemenea operatorii economici au obligaţia să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale şi să le înmâneze clienţilor. La solicitarea clienţilor, utilizatorii vor elibera acestora şi factura.

Controlul funcţionării şi utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, constatarea contravenţiilor, precum şi aplicarea sancţiunilor se fac de către structurile din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi organele sale subordonate, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, respectiv al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi de către structurile competente din cadrul Inspectoratului General al Poliţei Române şi organele sale subordonate.

Art. 12 alin. 5 al OUG 28/1999 prevede că prin derogare avertismentul ca sancţiune contravenţională principală nu se aplică în cazul anumitor contravenţii, iar tocmai acest aspect a constituit, potrivit ştirilor juridice, motiv de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile art. 12 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 care nu permit aplicarea sancţiunii avertismentului pentru contravenţiile reglementate de aceasta, reprezintă legea specială, în raport cu prevederile legale cuprinse în legea generală, respectiv prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.

În aceste condiţii se susţine că prioritatea dispoziţiei din legea specială faţă de cea din legea generală contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât această dispoziţie constituţională consacră nu numai aplicarea retroactivă a legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ci şi “aplicarea legii penale sau contravenţionale mai favorabile în general, adică atunci când vine în concurs cu o altă prevedere penală sau contravenţională mai puţin favorabilă.”

Ori, în cauză, dispoziţia legală care permite aplicarea avertismentului este mai favorabilă decât cea care interzice aplicarea avertismentului ca sancţiune contravenţională principală.

Curtea Constituţională a reţinut că autoarea excepţiei îşi construieşte argumentaţia pe o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, atribuind acestor prevederi constituţionale semnificaţii pe care legiuitorul constituant nu le-a avut în intenţie şi nici nu le-a inclus în norma constituţională invocată.

Textul constituţional menţionat oferă soluţie pentru conflictul de legi în timp, stabilind că, în materie penală şi contravenţională, în cazul unei succesiuni de acte normative se va aplica legea ale cărei prevederi sunt mai favorabile făptuitorului, infractor sau contravenient, după caz.

În concepţia autoarei excepţiei, însă, aprecierea legii mai favorabile ar trebui făcută nu prin prisma criteriului temporal, al succesiunii cronologice, ci prin alegerea dintre mai multe legi aflate concomitent în vigoare a celei mai favorabile. Or, o astfel de ipoteză nu este nicidecum cuprinsă în textul constituţional invocat. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 70 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 27 aprilie 2015, paragraful 15, ale cărei considerente îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Din aceste considerente, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia prin Decizia nr. 582/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 968/2017.