Potrivit legislaţiei, art.9 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune de evaziune fiscală ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Cum interpretăm acţiunea de ascundere pentru reţinerea acestei infracţiuni?

În accepţiunea legii, acţiunea de ascundere se poate realiza în fapt prin întocmirea sau deţinerea de documente false privind provenienţa, apartenenţa sau circulaţia bunului. Ca atare elementul material al acestei infracţiuni constă în sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile. În cazul acestei infracţiuni, fapta ilicită, ce caracterizează latura obiectivă constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Sub aspectul formei de vinovăţie infracţiunea se comite dosar cu intenţie directă calificată de scop.

Omisiunea plăţii unei taxe datorate constituie infracţiunea de evaziune fiscală?

Infracţiunea are ca element material al situaţiei premisă existenţa unei obligaţii legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activităţi prestate sau bunuri deţinute. Omisiunea plăţii unei taxe datorate nu constituie infracţiunea de evaziune fiscală, dacă bunul sau sursa impozabilă nu au fost ascunse. În acest caz ia naştere pentru cel care nu a efectuat plata doar obligaţia de plată a taxei respective, nu şi răspunderea penală.

Care este opinia ÎCCJ în ceea ce priveşte nedeclararea veniturilor unei persoane fizice?

Înalta Curte a arătat că în ceea ce priveşte nedeclararea veniturilor unei persoane fizice, trebuie făcută distincţia între veniturile pentru care există obligaţia declarării cât şi aceea a evidenţierii şi veniturile pentru care există doar obligaţia declarării. Pentru veniturile pentru care există atât obligaţia evidenţierii cât şi a obligaţia declarării, în cazul nedeclarării acestora vor putea fi îndeplinite doar elementele constitutive ale infracţiunii reglementate de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, fără a se putea reţine un concurs de infracţiuni între cea prevăzută Ia art. 9 lit. a) şi cea de la art. 9 lit. b).

Dacă veniturile au fost evidenţiate în actele contabile sau în alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, atunci nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. a), deoarece nu se poate spune că s-a realizat o ascundere a veniturilor impozabile în condiţiile în care organele fiscale pot lua la cunoştinţă de veniturile realizate prin simpla verificare a actelor contabile ale contribuabilului, aşa cum de altfel este şi situaţia inculpatului.

Fapta inculpatei de a primi la muncă o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă constituie infracţiunea de evaziune fiscală?

Potrivit ştirilor juridice, s-a susţinut că nu se poate spune că fapta inculpatei de a primi la muncă o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă constituie infracţiunea de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005, deoarece dacă legiuitorul ar fi intenţionat să califice această faptă ca şi infracţiune, nu ar fi condiţionat numărul de persoane aflate în situaţia respectivă.
Pentru a fi considerată infracţiune, fapta, în privinţa elementelor constitutive, trebuie să difere faţă de fapta calificată de un text de lege ca şi contravenţie.
În acest sens, sunt aplicabile dispoziţiile art. 264 alin.4 din Legea nr.53/2003, potrivit cărora „constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă.

În concluzie, elementul material al acestei infracţiuni constă în sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabil.