Un subiect interesant de discutat este reprezentat de faptul dacă o autoritate publică care are personal propriu juridic poate achiziţiona servicii juridice de consultanţă.
Conform legislaţiei, O.U.G. nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 392/2012,  art. I al acesteia prevede că autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziţiona servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare.

Se instituie şi o excepţie de la aceste dispoziţii, şi anume, se prevede că în situaţii temeinic justificate, în care activităţile juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, necesare autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute mai sus, nu se pot asigura de către personalul de specialitate juridică angajat în aceste entităţi, pot fi achiziţionate servicii de această natură, în condiţiile legii. În această situaţie este necesară aprobarea ordonatorilor principali de credite pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale sau consiliilor locale, consiliilor judeţene sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, pentru autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice locale.

Aceste dispoziţii au fost criticate, invocându-se o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens iar în continuare vom analiza motivele excepţiei şi decizia Curţii Constituţionale.

Motivarea excepţiei

Se arată că o interpretare a normelor criticate în sensul că, “existenţa unui post vacant de consilier juridic interzice încheierea de contracte de asistenţă juridică în lipsa unei hotărâri a consiliului local”, ar însemna că prevederile art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16, art. 21 alin. (1) – (3) şi art. 24, precum şi dispoziţiile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Interpretarea prevederilor criticate în sensul că “un post vacant este egal cu existenţa unui consilier juridic angajat (fiind stabilită prin hotărâre judecătorească intrată sub puterea lucrului judecat), pune comisia locală, primarul în imposibilitatea de a asigura dreptul la apărare, făcând dependentă această instituţie de soluţiile consiliului local, entitate total diferită potrivit Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 (respectiv consiliul local este deliberativ, primarul executiv), mai ales în contextul în care, pentru a se adopta hotărâri ale consiliului local în discuţie, în anul 2013 a fost necesară intervenţia instanţelor de judecată”.

Decizia Curţii Constituţionale

Potrivit ştirilor juridice, Curtea nu a reţinut pretinsa încălcare a prevederilor referitoare la accesul liber la justiţie, dreptul la apărare sau a dispoziţiilor privind dreptul la un proces echitabil şi  dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece prin normele criticate nu se îngrădeşte în niciun fel accesul la justiţie sau dreptul la apărare, ci se stabilesc anumite condiţii în care se pot achiziţiona de către instituţiile şi autorităţile publice servicii de consultanţă, tocmai pentru a se asigura dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

Reamintim faptul că nu intră în competenţa Curţii Constituţionale interpretarea dispoziţiilor legale. Din acest motiv curtea a observat că interpretarea în sensul că “un post vacant este egal cu existenţa unui consilier juridic angajat”, este o problemă de interpretare şi aplicare a prevederilor legale de către entitatea care a achiziţionat asemenea servicii, precum şi de către instanţele de judecată, aspecte care nu intră în sfera contenciosului constituţional.

Din aceste motive, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia prin Decizia nr. 517/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 873/2016.