Persoanele cu handicap beneficiază de protecţie şi ajutor din partea statului. Legea nr. 448/2006 reglementează protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Art. 28 din Legea nr. 448/2006 prevede că persoanele cu handicap, precum şi însoţitorii sau, după caz, asistenţii personali ai acestora, deţinători de autoturisme, beneficiază de scutire de la plata tarifului de utilizare a reţelelor de drumuri naţionale, prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Această scutire se aplică pentru un singur autoturism deţinut.

Potrivit ultimelor noutăţi legislative aceste dispoziţii au fost criticate că încalcă dispoziţiile constituţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că legiuitorul a acordat facilitatea prevăzută de prevederile criticate în considerarea statutului special al persoanelor cărora li se acordă, respectiv persoane cu handicap, şi nu în considerarea tipului de autovehicul pentru a cărui utilizare persoana cu handicap este scutită de la plată, respectiv autoturism, autoutilitară.

Prin urmare, este neconstituţională interpretarea potrivit căreia, la acordarea scutirii de la plata tarifului prevăzute de art. 28 din Legea nr. 448/2006, nu se ţine cont exclusiv de calitatea specială a beneficiarului, respectiv de persoană cu handicap, ci scutirea, potrivit alin. (2) al art. 28 din Legea nr. 448/2006, introdus prin Legea nr. 193/2015, se aplică pentru un singur autoturism deţinut de fiecare dintre persoanele îndreptăţite.

Se consideră că refuzul autorităţilor administrative de a-i recunoaşte dreptul de a fi scutit de la plata atât a tarifului de utilizare, cât şi a tarifului de trecere reprezintă o încălcare a hotărârilor judecătoreşti prin care i s-a recunoscut statutul de persoană cu handicap.

De asemenea, autorul arată că alin. (2) al art. 28 din Legea nr. 448/2006 încalcă prevederile art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, întrucât Parlamentul României acordă, în mod condiţionat, beneficiul scutirii prevăzut în alineatul întâi al normei.

Curtea Constituţională a reţinut că, critica autorului excepţiei se situează în afara limitelor înăuntrul cărora Curtea Constituţională, în vederea garantării supremaţiei Constituţiei, potrivit art. 142 al acesteia, îşi poate exercita atribuţiile. O eventuală soluţionare, pe fond, a excepţiei de neconstituţionalitate ar echivala cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, precum şi a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (1) potrivit cărora “Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.” şi ale prevederilor alin. (3) al art. 126 potrivit căruia instanţele judecătoreşti sunt cele care interpretează şi aplică legea.

Curtea reţine că acestea vizează, pe de o parte, completarea actului normativ, iar, pe de altă parte, aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Prin urmare, în cauza de faţă se impune soluţia respingerii ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.

Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 115/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 582/2018.