„Dacă îmi dau drumul la imaginație ajung la închisoare!” spunea Louie Anderson. Unii chiar au aplicat aceste vorbe și au constatat  pe propria piele că punerea în aplicare a imaginației i-a aruncat după gratii.

Mai mult ca oriunde într-o închisoare există reguli care trebuiesc respectate cu sfințenie de către cei care au spus pas libertății pentru o perioadă de timp. Legiuitorul în dorința de a alinia legislația penală cu noul Cod Penal și Noul Cod de Procedură Penală a considerat ar fi utilă stabilirea unor reguli ce se vor aplica persoanelor care ispășesc pedeapsa închisorii.

În acest sens, a fost elaborată legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Ea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 514 din 14 august 2013, însă va intra în vigoare la 1 februarie 2014 împreună cu cele două coduri sus amintite.

Cred că se impune mai mult ca oricând să existe reguli, dar să fie și respectate. Sunt mirată să constat că câtă nonșalanță apar pe internet poze postate de cei aflați în închisoare mândri de ipostaza în care se află, sau cum sunt vânați deținuții celebri pentru a le fi furată o poză în spatele gratiilor.

Noutăți benefice sau doar pe hârtie?

Legea 254/2013  prevede că introducerea ilicită de telefoane mobile și alte mijloace de comunicare la distanță, cartele SIM, dispozitive GSM sau alcool pentru a fi folosite de deținuți, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În majoritatea cazurilor, telefoanele mobile cu care unii deținuți își fac poze în scopul postării lor pe internet, sunt introduse chiar cu ajutorul personalului administrației locului de detenție. Fapta acestora va fi sancționată dur cu închisoarea de la 1 an la 5 ani și cu bonusul de a fi colegi de celulă cu cei pe care au vrut să îi ajute să ajungă vedete pe site-urile de socializare.

În orice penitenciar pentru a se garanta siguranța internă se dispune un control strict asupra persoanelor și a bagajelor acestora. De exemplu, pachetul primit de acasă de un deținut este verificat de personalul penitenciarului pentru a evita introducerea de obiecte interzise (arme, telefoane mobile). Aceluiași control strict va fi supusă și persoana care vine în vizită la un deținut. Probabil că intenția legiuitorului este de înăsprire a acestor controale tocmai pentru a evita situații nedorite.

Care sunt tipurile de regim de detenție?

În funcție de gravitatea pedepsei aplicate, există următoarele regimuri de detenție: regimul de maximă siguranță, închis, semideschis și deschis. Diferența dintre ele este determinată de gradul de mișcare oferit deținuților, de posibilitatea acordării dreptului de a desfășura anumite activități și de condițiile de detenție.

Persoanele care au fost condamnate la pedeapsa închisorii pe viață sau la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 13 ani sau care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului vor avea parte de un regim de detenție de maximă siguranță. Vor fi excluse de la acest tip de regim persoanele condamnate care au împlinit 65 de ani, femeile însărcinate sau care au în îngrijire un copil de până la un an și persoanele cu gradul I de invaliditate. Cei care beneficiază de acest tip de regim stau izolați în celule neavând contact cu restul deținuților.

Regimul închis este puțin mai blând ca precedentul și îi are ca protagoniști pe cei condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani, dar care nu depășește 13 ani. „Beneficiile” acestui regim sunt legate de faptul că cei condamnați sunt cazați în comun, pot desfășura activități educative, culturale, cursuri profesionale. Ei pot lucra în afara penitenciarului fiind supravegheați de personalul specializat.

Cei care se supun regimului semideschis au un grad de libertate sporit în sensul că se pot plimba nestingheriți în zonele stabilite din interiorul penitenciarului, pot lucra și participa la activități educative și cursuri profesionale în interiorul penitenciarului. Beneficiază de dreptul de a putea munci în afara penitenciarului, dar sub supraveghere. Se aplică celor condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de un an și care nu depășește 3 ani.

Deja cei care au un regim deschis sunt „privilegiați”. E adevărat că pedeapsa aplicată lor este de maxim 1 an de închisoare. Beneficiarii sunt cazați la comun, se pot deplasa neînsoțiti în zonele stabilite din cadrul penitenciarului, pot participa la cursuri și pot lucra în afara penitenciarului fără a fi supravegheați. Dacă am face un exercițiu de imaginație o zi din viața unui deținut în regim deschis ar fi cam așa: s-ar trezi dimineața ca orice om care pleacă la lucru, ar lua micul dejun, ar ieși relaxat pe poarta penitenciarului și la finalizarea programului de lucru s-ar întoarce „acasă” la regimul deschis.

Cum sunt primiți deținuții în penitenciar?

În niciun caz cu pâine și sare! Așa cum majoritatea românilor devoratori de filme americane au văzut și în penitenciarele noastre se întâmplă ca în filme. Deși uneori viața bate filmul…

Cel condamnat este percheziționat corporal, apoi i se inventariază bunurile personale, este supus unui examen medical, amprentat, fotografiat. După „calda primire” cel condamnat este trimis pentru o perioadă de 21 de zile într-o secție de carantină pentru a fi observat atent și supus unor examene medicale înainte de a fi condus în inima penitenciarului alături de viitorii colegi de celulă.

După cele 21 de „zile de grație” cel condamnat este condus spre celula repartizată, însă sunt respectate anumite reguli: femeile sunt cazate separat de bărbați, tinerii execută pedeapsa separat de cei cu vârsta peste 21 de ani.

Ce drepturi au persoanele aflate în penitenciare?

Pentru că orice om informat face cât doi, și persoanelor condamnate li se recunoaște dreptul la informare. În acest sens, pentru a beneficia de informații de interes public aceștia au acces la emisiuni radio și televizate, la lecturarea ziarelor și revistelor.

Este firesc să li recunoască dreptul de a scrie petiții către autoritățile publice și să aibă dreptul la corespondență. Pentru acest lucru, există cutii poștale special amenajate în incinta penitenciarelor de unde este ridicată corespondența de către poștaș. Deși există secretul corespondenței, pentru a se preveni introducerea în penitenciar a drogurilor, substanțelor toxice, etc., corespondența venită pe numele deținutului este deschisă în prezența destinatarului fără a fi citită.

Cei deținuți au dreptul să efectueze un număr limitat de convorbiri telefonice de la telefoanele publice din incinta penitenciarului și se presupune că există confidențialitatea acestor discuții, sens în care se va efectua doar o supraveghere vizuală. Costul convorbirilor este suportat din buzunarul deținutului!

Dreptul de a se plimba minim o oră în aer liber în curtea penitenciarului, de a primi vizite de la familie ori cunoștințe,  de a primi oricând și în condiții de confidențialitate vizita avocatului ales, de a primi bani care sunt consemnați într-o fișă specială, de a efectua cumpărături de la magazinul aflat în incinta penitenciarului, de a se căsători, de a vota, de a avea 7 ore de odihnă pe zi, de a munci, de a beneficia de tratament medical vin la pachet cu statutul de deținut.

Drepturile sus menționate le impun deținuților obligația de a respecta regulile penitenciarului.

Meseria, brățară de aur

Dreptul de a munci al persoanelor condamnate respectă întrutotul legislația muncii. Ei sunt remunerați pentru munca lor, iar veniturile obținute nu pot fi mai mici decât venitul minim brut garantat pe țară. Aceste venituri nu au natură salarială și se impozitează ca și veniturile obținute de persoanele fizice. Dacă deținuții prestează muncă în caz de calamitate sau fac voluntariat, nu vor fi remunerați.

Veniturile obținute de persoana condamnată se împart astfel: 40% revine deținutului din care poate folosi pe durata executării pedepsei 90%, iar 10% sunt depuși pe numele său la Trezoreria Statului pentru a-i folosi când va ajunge în libertate. Restul de 60% din venitul deținutului, revine penitenciarului.

O carte scrisă de deținut, un pas către libertate

Legea oferă celor care muncesc, participă la cursuri de formare profesională sau scriu lucrări științifice, șansa de a li se acorda liberarea condiționată (de a fi eliberați înainte de executarea în totalitate a pedepsei aplicate). Pentru fiecare 4 zile de muncă remunerată se consideră 5 zile executate, pentru fiecare 3 zile de munca neremunerată se consideră 4 zile executate.

Dacă deținutul participă la un curs de scolarizare pentru învățământul obligatoriu se consideră că a executat 30 zile din pedeapsă dacă a absolvit un an școlar. Pentru fiecare lucrare științifică elaborată în spatele gratiilor se scad 30 zile din pedeapsa aplicată.

Arestul la domiciliu

Este o instituție nou introdusă în legislația română. Practic, cel condamnat nu are voie să părăsească domiciliul pe durata stabilită de judecător. Este o măsură intermediară între arestarea persoanei și libertatea sub control judiciar.

Pentru a fi siguri că respectă regula de a nu părăsi domiciliul, inculpatul va purta un dispozitiv electronic monitorizat care îi va trăda fiecare mișcare. El nu are voie să ia legătura cu victimele, iar dacă va încerca să părăsească locuința se va declanșa sistemul de monitorizare dotat cu GPS. Aceste dispozitive sunt niște brățări electronice ce nu pot fi desfăcute de purtătorul lor.

Pot fi situații excepționale când cel arestat la domiciliu părăsește locuința pentru a salva viața unei persoane sau un bun. Organul de supraveghere poate efectua vizite inopinate să verifice dacă persoana se află acasă (de parcă n-ar știi doar monitorizând sistemul electronic atașat inculpatului!). Cel arestat la domiciliu poate fi chemat la instanță sau la organele de urmărire penală, sens în care i se aduce la cunoștință data, locul și itinerarul pe care este obligat să îl parcurgă pentru a ajunge la destinație. Acesta este obligat să urmeze întrutotul instrucțiunile primite. Și dacă este blocaj în trafic și nu se poate abate de la itinerarul fixat, ce face arestatul la domiciliu, riscă să întârzie la întâlnire?!

Ce dorește legiuitorul prin elaborarea legii 254/2013?

Legiuitorul stabilește clar drepturile și obligațiile persoanelor implicate în activitatea de supraveghere a deținuților din penitenciare, modul de executare a pedepsei închisorii de către deținuți.

Introduce instituția arestului la domiciliu armonizând astfel legislația românească cu cea europeană și găsind o soluție pentru a nu dispune executarea pedepsei închisorii în penitenciarele și așa pline până la refuz.

Sper că regulile legii 254/2013 vor crea o ordine în penitenciarele române, astfel încât scopul pedepsei închisorii aplicat deținuților să își atingă finalitatea: să conștientizeze greșeala făcută pentru care plătesc și să nu mai comită altele pe viitor!