Curtea Constituțională a României a fost sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate privind dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale întrucât permit judecătorului să stabilească obligaţii fiscale în mod subiectiv, neexistând criterii obiective care să reglementeze modul în care se reduce sau se eşalonează taxa judiciară de timbru.

În acest sens se arată că hotărârea de eşalonare sau amânare a taxei judiciare de timbru generează în sarcina reclamantului o sarcină fiscală.

În continuare, se arată că principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale este încălcat prin stabilirea unei obligaţii fiscale în lipsa unei contraprestaţii.

Prin Decizia nr. 669/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 669/2025, CCR admite excepţia de neconstituţionalitate constată că dispoziţiile art. 44 alin. (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească pronunţă hotărârea de acordare a ajutorului public judiciar cu aplicarea principiului disponibilităţii.