Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu un recursul în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept:

“În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia formulată împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie în materia liberării condiţionate este tribunalul în a cărui circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate la data formulării contestaţiei sau tribunalul ierarhic superior judecătoriei care a pronunţat sentinţa contestată, în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere la data formulării cererii?”

Potrivit practicii judiciare, într-o primă orientare jurisprudenţială, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie în materia liberării condiţionate aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate la data formulării contestaţiei.

Într-o a doua orientare jurisprudenţială, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie în materia liberării condiţionate aparţine tribunalului ierarhic superior judecătoriei care a soluţionat cauza în primă instanţă, în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere la data formulării cererii.

Prin Decizia nr. 17/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1165/2024, a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia formulată împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie în materia liberării condiţionate este tribunalul ierarhic superior judecătoriei care a pronunţat sentinţa contestată, în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere la data formulării cererii.