Controversate sunt căile prin care se împarte moştenirea. Cât este în viaţă, o persoană poate dispune liber de bunurile sale. Aceasta poate alege să vândă, să închirieze, să doneze, etc.

Întocmai a procedat şi domnul Radu.

Domnul Radu, nemulţumit peste măsură de apucăturile tinerilor din ziua de astăzi, se gândeşte să-şi doneze averea.

Domnul Radu avea un singur copil, care însă, după părerea acestuia, nu merita să-i lase nicio leţcaie.

Aşa că într-o bună zi, băiatul domnului Radu se trezeşte singur pe lume şi fără nicio moştenire.

Ceea ce nu ştia domnul Radu este că, în virtutea legii, fiul său beneficiază de o rezervă succesorală de jumătate din moştenire.

Ce are acum de făcut moştenitorul? Mai are acesta dreptul la moştenire chiar dacă predecesorul lui a ales să-şi doneze toate bunurile?

Întrebarea care se pune este cât de departe se poate merge cu liberalităţile?

Iar răspunsul pe care ni-l oferă Codul Civil este că, dacă o persoană are moştenitori rezervatari,  măsura liberalităţilor este cotitatea disponibilă.

Ce se întâmplă dacă se depăşeşte această măsură?

Potrivit art. 1092 din Codul Civil, după deschiderea moştenirii, liberalităţile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducţiunii, la cerere. În povestea noastră, domnul Radu, donându-şi întreaga avere, i-a încălcat fiului său rezerva succesorală  întrucât legea îi conferea dreptul să dispună neîngrădit numai de cotitatea disponibilă.

Pentru mai multe detalii privind rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă puteţi consulta şi articolul Modalităţi de dezmoştenire. Scopul scuză mijloacele?.

Stabilirea rezervei succesorale şi a cotităţii disponibile

Pentru a putea şti în mod cert pentru ce liberalităţi se va cere reducţiunea este necesar ca mai întâi să se stabilească valoarea masei succesorale.

Valoarea masei succesorale, în funcţie de care se determină rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă, se stabileşte astfel:

Pasul I

Se determină activul brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data data deschiderii moştenirii. Însă domnul Radu nu mai avea cine ştie ce bunuri în patrimoniu; doar câteva bunuri mobile de  valoare neînsemnată.

Pasul II

Din activul brut al moştenirii se scade pasivul succesoral şi se determină activul net. Din fericire, domnul Radu nu avea nici datorii.

Pasul III

Reunirea fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor făcute de cel care lasă moştenirea. Însă bunurile donate pot avea o anumită valoare în momentul donaţiei şi o altă valoare la momentul deschiderii moştenirii. De asemeanea, între timp bunurile ar fi putut fi înstrăinate. Cum se procedează în astfel de situaţii?

Potrivit art. 1091 alin 2 din Codul Civil, se ia în considerare valoarea la data deschiderii moştenirii a bunurilor donate, ţinându-se însă cont de starea lor în momentul donaţiei, din care se scade valoarea sarcinilor asumate prin contractele de donaţie.

De pildă, dacă domnul Radu i-a donat casa donatarului cu sarcina de a-i plăti o datorie, din valoarea casei se  scade datoria achitată  de donatar.

Dacă bunurile au fost înstrăinate de donatar, se ţine seama de valoarea lor la data înstrăinării.

Dacă bunurile donate au fost înlocuite cu altele, se ţine cont de valoarea, la data deschiderii moştenirii, a bunurilor intrate în patrimoniu şi de starea lor la momentul dobândirii.

Totuşi, dacă devalorizarea bunurilor intrate în patrimoniu era inevitabilă la data dobândirii, în virtutea naturii lor, înlocuirea bunurilor nu este luată în considerare. În măsura în care bunul donat sau cel care l-a înlocuit pe acesta a pierit fortuit, indiferent de data pieirii, donaţia nu se va supune reunirii fictive. Sumele de bani sunt supuse indexării în raport cu indicele inflaţiei, corespunzător perioadei cuprinse între data intrării lor în patrimoniul donatarului şi data deschiderii moştenirii.

Nu se va ţine seama în stabilirea rezervei de darurile obişnuite, de donaţiile remuneratorii şi, în măsura în care nu sunt excesive, nici de sumele  cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională a descendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici de cheltuielile de nuntă.

Pasul IV

După ce se va stabili valoarea totală a moştenirii, compusă din activul net şi valoarea liberalităţilor, se va determina rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă. Acum, fiul domnului Radu va şti exact pentru care parte din moştenire poate solicita reducţiunea.

 Cine poate cere reducţiunea?

Reducţiunea liberalităţilor excesive poate fi cerută numai de către moştenitorii rezervatari (soţul supravieţuitor, descendenţii şi părinţii defunctului), de succesorii lor, precum şi de către creditorii chirografari ai moştenitorilor rezervatari.

În consecinţă, reducţiunea liberalităţilor excesive este o instituţie pusă de legiutor  la îndemâna moştenitorilor legali care beneficiază de rezervă, ceilalţi moştenitori legali (fraţii/ surorile şi copiii acestora, bunicii, străbunicii), neputând uza de aceasta.

Căile de realizare a reducţiunii

Reducţiunea liberalităţilor excesive se poate realiza prin buna învoială a celor interesaţi.

Astfel, dacă donatarul acceptă să îi cedeze moştenitorului nostru partea din moştenire ce i se cuvine acestuia în virtutea legii (rezerva succesorală), se va putea evita un proces costisitor şi toată lumea va fi împăcată.

În lipsa unei asemenea învoieli, reducţiunea poate fi invocată în faţa instanţei de judecată pe cale de excepţie sau pe cale de acţiune, după caz.

În cazul pluralităţii de moştenitori rezervatari, reducţiunea operează numai în limita cotei de rezervă cuvenite celui care a cerut-o şi profită numai acestuia.

În cât timp poate fi cerută reducţiunea?

Dreptul la acţiunea în reducţiune a liberalităţilor excesive se prescrie în termen de 3 ani de la data deschiderii moştenirii sau, după caz, de la data la care moştenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalităţilor.

În cazul liberalităţilor excesive a căror existenţă nu a fost cunoscută de moştenitorii rezervatari, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când au cunoscut existenţa acestora şi caracterul lor excesiv.

Excepţia de reducţiune este imprescriptibilă extinctiv.

Aşadar, moştenitorul nostru va trebui să intenteze acţiunea în reducţiune în termen de 3 ani de la data deschiderii moştenirii ori de la data la care a fost deposedat de bunuri sau de la data când a aflat de existenţa liberalităţilor.

În cazul în care el este cel chemat în judecată de către beneficiarul liberalităţii, poate invoca excepţia de reducţiune, indiferent câţi ani au trecut.

Ordinea reducţiunii

Legatele se reduc înaintea donaţiilor.

Aşadar, dacă defunctul a ales să facă o donaţie şi să lase şi un legat (testament), iar pentru întregirea rezervei este suficientă suma (bunul) ce face obiectul legatului, acţiunea în reducţiune se va exercita doar împotriva eficacităţii legatului, neafectând valabilitatea donaţiei.

Legatele se reduc toate deodată şi proporţional, afară dacă testatorul a dispus că anumite legate vor avea preferinţă.

Donaţiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă.

De pildă, domnul Radu a încheiat mai multe contracte de donaţie, primul având ca obiect un teren, iar cel de-al doilea o casă. Fiul său va exercita acţiunea în reducţiune mai întâi împotriva celui de-al doilea donatar şi numai în cazul in care  nu îi este întregită rezerva va mai solicita şi reducerea primei donaţii.

Donaţiile concomitente se reduc toate deodată şi proporţional, afară dacă donatorul a dispus că anumite donaţii vor avea preferinţă.

Dacă beneficiarul donaţiei care ar trebui redusă este insolvabil,  se va proceda la reducţiunea donaţiei anterioare. Aşa că, uneori, insolvabilitatea  te scapă de bucluc!

Reducţiunea unor liberalităţi speciale

Dacă donaţia (sau legatul) are ca obiect un uzufruct, uz ori abitaţie sau o rentă ori întreţinere viageră, moştenitorii rezervatari au facultatea fie de a executa liberalitatea astfel cum a fost stipulată, fie de a abandona proprietatea cotităţii disponibile în favoarea beneficiarului liberalităţii, fie de a solicita reducţiunea potrivit dreptului comun. Dacă moştenitorii rezervatari nu se înţeleg asupra opţiunii, reducţiunea se va face potrivit dreptului comun.

Prin urmare…

Reducţiunea are ca efect ineficacitatea legatelor sau, după caz, desfiinţarea donaţiilor în măsura necesară întregirii rezervei succesorale. Întregirea rezervei, ca urmare a reducţiunii, se realizează în natură.

Deci, dacă domnul Radu şi-a donat casa,  fiul acestuia nu va obţine întregirea rezervei cu o sumă de bani, ci chiar cu  partea din imobil ce i se cuvine. Însă, cum viaţa este de cele mai multe ori complicată, fiecare situaţie fiind ca o sabie cu două tăişuri, moştenitorul nostru află că donatarul, aflând de moartea tatălui său, a închiriat imobilul. Şi… să tot fi trecut vreo doi ani, până când s-a hotărât succesibilul să introducă acţiune în reducţiune. Care este soarta chiriei percepute de cel gratificat în această perioadă?

Deşi nu l-ar fi deranjat pe moştenitorul nostru să obţină şi o parte din această chirie, codul civil spune că în cazul întregirii rezervei în natură, gratificatul păstrează fructele părţii din bun care depăşeşte cotitatea disponibilă, percepute până la data la care cei îndreptăţiţi au cerut reducţiunea. Aşadar, dacă donatarul  a închiriat casa, el va păstra chiria încasată până la data introducerii acţiunii de către copilul dispunătorului.

Reducţiunea se realizează prin echivalent în cazul în care, înainte de deschiderea moştenirii, donatarul a înstrăinat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, precum şi atunci când bunul a pierit dintr-o cauză imputabilă donatarului.

Când donaţia supusă reducţiunii a fost făcută unui moştenitor rezervatar care nu este obligat la raportul donaţiei, acesta va putea păstra în contul rezervei sale partea care depăşeşte cotitatea disponibilă.

Dacă donatarul este un succesibil obligat la raport, iar partea supusă reducţiunii reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar poate păstra bunul, iar reducţiunea necesară întregirii rezervei celorlalţi moştenitori rezervatari se va face prin echivalent bănesc sau prin luare mai puţin.

Uzând de această procedură, moştenitorul nostru a reuşit să recupereze o bună parte din averea tatălui său. Căci aşa cum se spune: „cele mai importante lucruri în lume au fost realizate de oameni care au continuat să încerce chiar şi când se părea că nu mai este nici o speranţă” (Dale Carnegie).