Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost sesizată să se pronunţe în Cauza Vlad împotriva României.

Cererea are ca obiect neexecutarea hotărârilor judecătoreşti prin care s-a stabilit programul reclamantului de vizitare a copilului său.

Pe scurt, Judecătoria a pronunţat divorţul cuplului, a încredinţat minora ambilor părinţi, a stabilit domiciliul acesteia la mamă (X) şi i-a acordat reclamantului drept de vizitare, permiţându-i să îşi vadă copilul la fiecare două săptămâni, sâmbăta şi duminica, între orele 9.00 şi 20.00. Programul de vizitare urma să se desfăşoare la domiciliul mamei până la împlinirea de către Y a vârstei de 8 ani şi în afara domiciliului mamei după această dată.

Reclamantul a solicitat ajutorul unui executor judecătoresc pentru aplicarea programului de vizitare, susţinând că X îi obstrucţiona eforturile de a-şi vizita fiica.

În baza art. 8 din Convenţie, reclamantul s-a plâns că nu şi-a putut vedea fiica şi nu şi-a putut exercita drepturile părinteşti din cauza unei serii de deficienţe de care sunt vinovate autorităţile competente.

Curtea constată că Guvernul nu a furnizat nicio justificare pentru o astfel de lipsă de acţiune, care contravine obligaţiei autorităţilor de a lua, fără întârziere, măsuri eficiente menite să asigure un contact efectiv între reclamant şi copilul său.

În consecinţă, a fost încălcat art. 8 din Convenţie şi anume dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.

Statul român trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, aproximativ 10.000 euro.