ÎCCJ a soluţionat recent un recurs în interesul legii prin Decizia nr. 7/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 484/2022.

Recursul în interesul legii a fost promovat ca urmare a constatării unei practici neunitare vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 488⁶ alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 285 din acelaşi cod şi art. 154 din Codul penal, în cauzele având ca obiect contestaţii privind durata procesului în cazul faptelor ai căror autori nu au fost identificaţi (sau identificabili), deşi organele de urmărire penală au depus diligenţele necesare în acest scop.

O primă orientare jurisprudenţială este în sensul că judecătorul de drepturi şi libertăţi, fiind învestit cu o contestaţie privind durata procesului penal într-o cauză în care cercetările se efectuează cu privire la autori necunoscuţi, evaluează caracterul rezonabil al duratei procedurii judiciare în raport cu criteriile prevăzute de art. 488¹ alin. (2) din Codul de procedură penală, pe care le adaptează la particularitatea cauzelor, făcând o analiză in concreto a consecinţelor pe care desfăşurarea urmăririi penale in rem le produce asupra ritmicităţii şi celerităţii procedurii judiciare şi apreciază dacă prelungirea urmăririi penale dincolo de o durată rezonabilă este sau nu imputabilă organelor de urmărire penală.

O a doua orientare jurisprudenţială este în sensul că judecătorul de drepturi şi libertăţi, fiind învestit cu o contestaţie privind durata procesului penal într-o cauză în care cercetările se efectuează in rem, evaluează caracterul rezonabil al duratei procedurii judiciare prin aplicarea formală a criteriilor prevăzute de art. 488⁵ alin. (2) din Codul de procedură penală, fără a verifica dacă organul de urmărire penală a efectuat actele de urmărire penală necesare identificării autorului şi fără a stabili dacă prelungirea duratei procedurii judiciare este sau nu imputabilă organului de urmărire penală.

ÎCCJ a admis recursul şi a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488⁶ alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 285 din acelaşi cod şi art. 154 din Codul penal, în cauzele având ca obiect contestaţii privind durata procesului în cazul faptelor ai căror autori nu au fost identificaţi (sau identificabili), deşi organele de urmărire penală au depus diligenţele necesare în acest scop, se stabilesc termene în vederea finalizării urmăririi penale (ce implică şi identificarea făptuitorilor) şi, respectiv, în care o nouă contestaţie nu poate fi formulată.