Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată să se pronunţe pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală.

Obiectul sesizării

“În situaţia în care infracţiunea de furt este comisă de o persoană ce poartă o mască, într-un spaţiu unde purtarea măştii este obligatorie, se reţine varianta calificată a infracţiunii de furt prevăzute de dispoziţiile art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal?”

Deciza ÎCCJ

Îndeplinirea unei obligaţii legale nu înlătură elementul circumstanţial agravant, iar în lipsa unei prevederi exprese, a conferi acestei împrejurări atare consecinţă ar însemna a adăuga cauzei justificative un efect pe care legea nu îl prevede. De altfel, dacă legiuitorul ar fi considerat că măsura instituită în scop de prevenţie sanitară face ca sancţionarea mai gravă a furtului comis de către o persoană mascată cu o mască de protecţie să nu fie justificată în condiţiile obligativităţii acesteia ar fi putut să confere împrejurării, cu caracter de excepţie, un astfel de efect, prin chiar actul normativ care o instituie.

Prin Decizia nr. 4/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 4/2022, a admis sesiazarea şi stabileşte că îndeplinirea obligaţiei de a purta o mască de protecţie având aptitudinea de a ascunde fizionomia, în spaţiile publice în care actele normative în vigoare prevăd obligativitatea acesteia, atrage incidenţa elementului circumstanţial agravant prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul penal privind infracţiunea de furt săvârşită de către o persoană mascată.