România a fost din nou condamnată de CEDO pentru încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În Cauza Zamfirescu împotriva României cererea priveşte caracterul echitabil al procesului penal pentru trafic de influenţă îndreptat împotriva reclamantului, procuror la momentul faptelor, precum şi interceptarea convorbirilor telefonice, ascultarea acestora şi percheziţionarea biroului său, în care reclamantul afirmă că şi-a petrecut o parte a vieţii private.

Cererea ridică probleme în raport cu art. 6 şi 8 din Convenţie.

Reclamantul susţine că supravegherea constantă la care a fost supus şi percheziţionarea biroului său au reprezentat ingerinţe în exercitarea dreptului său la respectarea vieţii private şi a domiciliului şi că aceste ingerinţe nu erau prevăzute de lege şi nu erau necesare într-o societate democratică.

Curtea Europeană evidenţiază că reclamantul a fost supravegheat constant, urmărindu-se deopotrivă înregistrarea sunetelor, ca şi a imaginilor, şi aceasta pe o perioadă considerabilă. Consideră că, prin natura şi durata lor, măsurile la care a fost supus reclamantul au fost intruzive şi că au fost expuse aspecte ale vieţii sale private şi uneori foarte intime. Curtea observă că Guvernul nu a semnalat cauzele care să justifice continuarea supravegherii, din moment ce ancheta a pus în evidenţă aspecte privind viaţa privată a reclamantului, ca şi decizia de a proceda în continuare la o măsură atât de intruzivă precum percheziţia.

În Cauza Zamfirescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 841/2021, Curtea a declarat cererea admisibilă și a constatat numai încălcarea art. 8 din Convenţie care prevede dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.