România a fost din nou condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Lungu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 680/2021.

Reclamantul se plânge de inechitatea procesului penal îndreptat împotriva sa, ca urmare a omisiunii audierii de către instanţe a martorului şi a folosirii transcrierilor înregistrărilor convorbirilor sale pe care nu a avut posibilitatea să le consulte şi pentru care nu a putut să obţină efectuarea unei expertize.

Acesta invocă art. 6 din Convenţie care prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială.

Curtea apreciază că este necesar să se accentueze faptul că absenţa unor motive întemeiate care să justifice neînfăţişarea unui martor nu poate, în sine, să ducă la un proces inechitabil. În aceste condiţii, lipsa unor asemenea motive constituie un element important în raport cu aprecierea caracterului echitabil în general al unui proces.

Consideră că instanţele naţionale nu au abordat cu prudenţă declaraţiile scrise ale martorului absent, iar tribunalul a reţinut situaţia de fapt pe baza declaraţiilor date de martor în faza de urmărire penală (supra, pct. 23 – 24). Curtea face trimitere la constatarea sa potrivit căreia celelalte probe care au justificat condamnarea reclamantului, ca de exemplu procesele – verbale de constatare a infracţiunii flagrante sau de transcriere a înregistrărilor sus – menţionate, s-au bazat pe declaraţiile martorului.

În acest context, au fost încălcate art. 6 alin. 1 din Convenţie iar statul român trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, daune materiale.