Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată pentru soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Obiectul sesizării priveşte interpretarea şi aplicarea neunitară a sintagmei «până la soluţionarea contestaţiei la executare» din cuprinsul dispoziţiilor art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul de a stabili dacă suspendarea executării se dispune până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare sau până la soluţionarea definitivă a acesteia.

În practica judiciară, într-o primă orientare jurisprudenţială, s-a apreciat că suspendarea executării silite îşi menţine efectele până la soluţionarea contestaţiei la executare în primă instanţă.

În cea de-a doua orientare jurisprudenţială, instanţele de judecată au avut o abordare diferită, apreciind că suspendarea executării silite îşi menţine efectele până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

ÎCCJ reţine că a admite contrariul şi a accepta că suspendarea executării silite poate depăşi, ca întindere, momentul soluţionării în fond a contestaţiei la executare ar echivala cu o pronunţare a primei instanţe dincolo de competenţele sale, peste instanţa de control judiciar, a cărei hotărâre este suverană asupra tuturor chestiunilor deduse judecăţii. În virtutea caracterului exclusiv incidental al cererii de suspendare a executării silite, o atare măsură procesuală excepţională poate fi dispusă de prima instanţă doar în limitele cadrului procesual al soluţionării contestaţiei la executare.

Prin Decizia nr. 2/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 342/2021, ÎCCJ a reţinut că în interpretarea şi aplicarea sintagmei “până la soluţionarea contestaţiei la executare” din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare.