Bullying-ul este acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială.

Anul trecut au fost adoptate Normele metodoligice prin Ordinul nr. 4343/2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 492/2020.

Obiectivul normelor metodologice este să faciliteze crearea unui climat sigur şi pozitiv în unitatea de învăţământ, bazat pe respectarea persoanei, nediscriminare, motivarea pentru învăţare şi asigurarea stării de bine a elevului în unitatea de învăţământ.

Combaterea violenţei psihologice – bullying, ca oricare altă formă de violenţă asupra copilului în unitatea de învăţământ, se realizează de către fiecare unitate de învăţământ în parte şi în parteneriat cu alte autorităţi şi instituţii publice sau organizaţii neguvernamentale cu activităţi în domeniu, conform reglementărilor în vigoare, prin;
a) identificarea situaţiilor de bullying;
b) semnalarea suspiciunilor sau a situaţiilor identificate de bullying;
c) colaborarea proactivă a persoanelor responsabile din unitatea de învăţământ în echipa multidisciplinară constituită pe caz pentru soluţionarea acestuia;
d) analiza şi soluţionarea cazului;
e) luarea măsurilor de prevenire a reiterării cazurilor de violenţă psihologică – bullying împotriva aceleiaşi victime/asupra altor victime.

Însă în identificarea situaţiei de violenţă psihologică – bullying, cadrele didactice trebuie să facă diferenţa între situaţiile accidentale, de mici şicane, abuz şi situaţiile violente repetitive şi intenţionate.