Cauza Kovesi împotriva României, o cauză cu renume, atrage atenţia asupra încălcărilor drepturilor din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, drepturi pe care statul român este condamnat că le încalcă tot mai des.

Reclamanta s-a plâns că i s-a refuzat accesul la o instanţă pentru a contesta încetarea prematură a mandatului său de procuror – şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

De asemenea, s-a plâns că mandatul său a încetat ca urmare a opiniilor şi poziţiilor pe care le-a exprimat în mod public în calitatea sa profesională cu privire la reformele legislative care afectau sistemul judiciar.

Conform Hotărârii în Cauza Kovesi împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 112/2021, au fost invocate art. 6 – dreptul la un proces echitabil, art. 10 – libertatea de exprimare şi art. 13 – dreptul la un recurs efectiv din Convenţie.

Curtea observă, în ceea ce priveşte posibilitatea reclamantei de a contesta raportul ministrului justiţiei în faţa instanţelor, că s-a considerat de către Curtea Constituţională că raportul respectiv nu putea să producă efecte de sine stătător şi că era doar un act preliminar care a condus la adoptarea decretului prezidenţial. În plus, chiar presupunând că o plângere împotriva acestui act ar fi fost admisibilă în faţa instanţelor de contencios administrativ, din documentele prezentate de Guvern reiese că organizaţii neguvernamentale din întreaga ţară au exercitat această cale fără succes şi că nu a fost prezentat niciun alt exemplu de procedură administrativă iniţiată împotriva unui document similar. Prin urmare, Curtea consideră că nu s-a stabilit, în contextul prezentei cauze, că o plângere adresată instanţelor de contencios administrativ împotriva raportului ministrului justiţiei ar fi constituit o cale de atac internă efectivă pentru reclamantă.

În consecinţă, a fost încălcat dreptul reclamantei de acces la o instanţă, astfel cum este garantat de art. 6 din Convenţie.

Curtea consideră că revocarea reclamantei din funcţia de procuror şef al DNA nu a urmărit niciunul dintre scopurile legitime şi nu a fost o măsură “necesară într-o societate democratică” în sensul acestei dispoziţii. În consecinţă, Curtea concluzionează că a fost încălcat art. 10 din Convenţie.