Unele dispoziţii din Codul de procedură penală au pus la probleme de interpretare în practică, în acest sens fiind sesizată ÎCCJ.

Obiectul sesizării are în vedere dacă din categoria cererilor privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, cu privire la care legea prevede că hotărârile judecătoreşti nu sunt supuse recursului, fac parte numai acţiunile întemeiate pe art. 538 din Codul de procedură penală (dreptul la repararea pagubei în caz de eroare judiciară) sau şi cele întemeiate pe art. 539 din Codul de procedură penală (dreptul la repararea pagubei în cazul privării nelegale de libertate)?

Într-o primă opinie s-a apreciat că hotărârile pronunţate în cererile întemeiate pe art. 539 din Codul de procedură penală sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, întrucât aceste cereri nu intră în categoria celor privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare la care se referă art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În cea de-a doua opinie s-a apreciat că hotărârile pronunţate în cererile întemeiate pe art. 539 din Codul de procedură penală nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, întrucât aceste cereri intră în categoria celor privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare la care se referă art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Decizia nr. 54/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 63/2021, stabileşte că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, respectiv hotărârile pronunţate în cererile formulate în temeiul art. 538 din Codul de procedură penală.