În practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de furt săvârşite prin scoaterea/ruperea sistemului de siguranţă plasat pe bun.
În acest sens a fost formulat un recurs în interesul prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să soluţioneze acestă chestiune.
Practica judiciară
Într-o primă opinie s-a apreciat în sensul încadrării juridice a faptei în infracţiunea de furt simplu, prevăzută de art. 228 alin. (1) din Codul penal.
În susţinerea acestei opinii s-a reţinut că Hotărârea Guvernului nr. 1.010/20041 pentru aprobarea normelor metodologice şi a documentelor prevăzute la art. 69 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor instituie norme tehnice privind proiectarea şi realizarea sistemelor tehnice de protecţie şi alarmare împotriva efracţiei şi menţionează că sistemul de alarmare împotriva efracţiei cuprinde: subsistem antiefracţie, televiziune cu circuit închis şi control acces.
În cea de-a doua opinie s-a apreciat că fapta constând în sustragerea unui bun dintr-un magazin prevăzut cu sistem de alarmă, după ce în prealabil făptuitorul a scos sistemul de siguranţă de pe obiectul sustras, astfel încât sistemul de alarmă să nu se declanşeze în momentul în care acesta ar încerca să iasă din magazin cu obiectul sustras, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzute de art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal.
S-a argumentat că fapta este substanţial diferită de o infracţiune de furt în formă simplă întrucât, în acest caz, presupune înlăturarea unui mijloc de protecţie/securitate/ siguranţă, instalat suplimentar de persoana vătămată chiar în scopul împiedicării furtului. Ca atare, poate fi considerat similar sistemelor de asigurare prin încuiere/blocare pentru care ar fi necesară efracţia.
RIL admis
Relevante în susţinerea opiniei cu privire la încadrarea faptei drept furt calificat sunt şi elementele circumstanţiale constând în existenţa unei periculozităţi sporite care decurge obiectiv din îndepărtarea unor elemente special amplasate pentru a împiedica sustragerile, precum şi din perspectiva subiectivă a infractorului, persoană care efectuează acţiuni suplimentare în comiterea sustragerii, efortul acestuia de a îndepărta etichetele antifurt relevând îndrăzneală şi voinţa sa de a trece peste orice obstacol şi peste orice măsură luată pentru ocrotirea eficientă a bunurilor, împrejurări de natura să confere faptei o gravitate sporită şi care justifică încadrarea acesteia într-o infracţiune mai gravă, cu atât mai mult cu cât sa produs şi consecinţa prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal, respectiv scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă.
În Decizia nr. 6/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 691/2020, s-a stabilit că fapta de furt săvârşită prin scoaterea/ruperea sistemului de siguranţă plasat pe bun întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii furt calificat.