Codul de procedură penală, art. 146 indice 1, prevede că obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare efectuate se poate dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, cu privire la tranzacţiile financiare ale făptuitorului, suspectului, inculpatului sau ale oricărei persoane care este bănuită că realizează asemenea operaţiuni cu făptuitorul, suspectul sau inculpatul.

Potrivit ştirilor juridice, acest articol de lege a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate

Cum faţă de orice persoană se poate cere măsura supravegherii tehnice, chiar dacă nu are o anume calitate în procesul penal, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 139 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, o astfel de persoană, faţă de care s-a dispus măsura de supraveghere tehnică de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, are vocaţia, dreptul de a solicita un control a posteriori asupra acestei măsuri de către un judecător independent şi imparţial.

Se arată că, în măsura în care, în soluţionarea contestaţiei în cauză, judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră că nu se aplică Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, se invocă neconstituţionalitatea art. 146¹ din Codul de procedură penală care nu permite contestarea măsurii de încuviinţare a obţinerii datelor privind tranzacţiile financiare, argumentele fiind conţinute, practic, de considerentele Deciziei nr. 244 din 6 aprilie 2017 a Curţii Constituţionale.

Decizia Curţii Constituţionale

Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte persoanele supuse măsurilor de supraveghere tehnică, altele decât inculpatul, statul nu şi-a respectat obligaţia pozitivă de a reglementa o formă de control a posteriori, pe care persoana în cauză să îl poată accesa în scopul verificării îndeplinirii condiţiilor şi, implicit, a legalităţii acestei măsuri.

Ca urmare, Curtea a reţinut încălcarea prevederilor art. 26 şi 53 din Constituţie, precum şi a celor ale art. 8 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 145 din Codul de procedură penală, care nu permite contestarea legalităţii măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituţională.

Prin Decizia nr. 421/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 661/2020, a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 146¹ din Codul de procedură penală, care nu permite contestarea legalităţii măsurii referitoare la obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituţională.