Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis un recurs în interesul legii cu privire la acordarea indemnizaţiei de instalare magistraţilor.

Problema de drept care a generat practica neunitară

Problema de drept constă în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, în cazul absolvenților care, la încadrarea ca procurori imediat după terminarea studiilor superioare juridice sau, după caz, a Institutului Național al Magistraturii, în unități din altă localitate decât cea de domiciliu, au beneficiat de o indemnizație de instalare egală cu indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare funcției în care au fost încadrați, iar, ulterior, în executarea obligației prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-au prezentat la examenul de capacitate, au promovat examenul și au fost numiți judecători sau, după caz, procurori, în unități din altă localitate decât cea în care au efectuat perioada de stagiu.

Practica instanţelor de judecată

Orientările jurisprudențiale existente au pornit de la interpretarea diferită a textului art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, care se referă la obligația de exercitare a funcției pentru care a fost numit în unitate procurorul (sau judecătorul) stagiar, pentru o perioadă de cel puțin 2 ani.

În astfel de cazuri, unele instanțe au admis acțiunile promovate de parchetele de pe lângă tribunalele în care foștii procurori stagiari (deveniți între timp procurori sau judecători „definitivi”) și-au desfășurat activitatea și au obligat la restituirea indemnizației.

Alte instanțe au respins astfel de acțiuni, cu motivarea că interpretarea corectă este cea sistematică, trăgând concluzia că voința legiuitorului a fost ca restituirea indemnizației să se facă doar în cazul în care obligația prevăzută de art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 a fost încălcată cu vinovăție.

În motivarea acestor soluții s-a arătat că nu există culpă în cazul optării pentru exercitarea funcției de procuror la o altă unitate după susținerea examenului de capacitate, iar magistratul nu poate fi obligat la restituirea indemnizației de instalare în considerarea opțiunii făcute după susținerea examenului de capacitate.

ICCJ  a admis recursul în interesul legii

Prin Decizia nr. 24/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 46/2019, ICCJ a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 26 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 în cazul absolvenților care, la încadrarea ca procurori imediat după terminarea studiilor superioare juridice sau, după caz, a Institutului Național al Magistraturii, în unități din altă localitate decât cea de domiciliu, au beneficiat de o indemnizație de instalare egală cu indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare funcției în care au fost încadrați, iar, ulterior, în executarea obligației prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, s-au prezentat la examenul de capacitate, au promovat examenul și au fost numiți judecători sau, după caz, procurori, în unități din altă localitate decât cea în care au efectuat perioada de stagiu, indemnizația de instalare nu se restituie.