Codul de procedură penală, art.184 alin. (28), prevede că perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o instituţie de specialitate în vederea efectuării expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei.

Potrivit ştirilor juridice, articolul de mai sus a constituit motiv de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu un recurs în interesul legii.

Obiectul recursului în interesul legii

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată să se pronunţe dacă din durata pedepsei se deduce perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o instituţie de specialitate în vederea efectuării expertizei psihiatrice, indiferent de caracterul voluntar ori nevoluntar al internării, ori se deduce doar perioada internării nevoluntare.

Practica judiciară

În cadrul primei orientări a jurisprudenţei, instanţele au dedus din durata pedepsei perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat în vederea efectuării expertizei psihiatrice, în ipoteza în care internarea a avut caracter voluntar.

Într-o a doua orientare a jurisprudenţei, pe care autorul sesizării o consideră legală, instanţele nu au dedus din durata pedepsei perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar în vederea efectuării expertizei psihiatrice, argumentându-se că o internare voluntară nu poate fi echivalentul unei privări de libertate, în sensul art. 5 paragraful 1 lit. e din Convenţia europeană a drepturilor omului, cu atât mai mult cu cât această măsură se dispune prin ordonanţa procurorului, care nu reprezintă un act de autoritate (anexele nr. 7 – 9 la sesizare).

S-a precizat că internarea voluntară nu poate fi considerată privare de libertate şi inculpatul nu poate beneficia de deducerea perioadei internării, ci, în această situaţie, inculpatul poate oricând să părăsească, pe propria răspundere, unitatea medicală. Dacă, dimpotrivă, s-ar considera că prin ordonanţa de dispunere a efectuării expertizei procurorul a dispus, contrar voinţei inculpatului, internarea acestuia, o atare privare de libertate ar fi nelegală, întrucât nicio dispoziţie legală nu autorizează procurorul să priveze de libertate o persoană, în afara celor 24 de ore prevăzute în cazul măsurii preventive a reţinerii.

Într-o a treia orientare jurisprudenţială s-a decis ca perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat nevoluntar în vederea efectuării expertizei psihiatrice să nu fie dedusă din durata pedepsei.

Decizia ICCJ

ICCJ consideră că diferenţa dintre cele două tipuri de internări medicale (internarea medicală voluntară şi internarea medicală nevoluntară) constă, în mod real, numai în modalitatea de conformare a conduitei suspectului sau inculpatului în raport cu dispoziţia organului judiciar [obligaţie prevăzută de lege, conform art. 184 alin. (1) din Codul de procedură penală].

Sesizarea a fost admisă prin Decizia nr. 22/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 47/2019, reţinându-se că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 184 alin. (28) din Codul de procedură penală, din durata pedepsei se deduce perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat voluntar sau nevoluntar într-o instituţie de specialitate, în vederea efectuării expertizei psihiatrice .