În acord cu literatura de specialitate în domeniu, competenţele profesionale pot fi definite în două sensuri, de atribuţii sau activităţi care revin unei persoane ca urmare a unui rol sau statut sau de sumă a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor care contribuie la capacitatea unei persoane de a-şi îndeplini eficient rolul.

În Monitorul Oficial nr. 173/2019 a fost publicată Hotărârea nr. 1/2019 pentru aprobarea normelor privind competenţele profesionale, educaţia, formarea şi atestarea profesională ale psihologilor cu drept de liberă practică.

Competenţele profesionale ale psihologilor se stabilesc de către Colegiul Psihologilor din România (CPR), fiind obligatorii în recunoaşterea şi certificarea atribuţiilor psihologilor din România.

Competenţele psihologilor sunt dezvoltate prin intermediul educaţiei şi formării profesionale a psihologilor, organizate conform prezentelor norme, precum şi prin intermediul experienţei profesionale relevante.

Competenţele profesionale ale psihologilor sunt împărţite după cum urmează:
a) competenţe profesionale transversale;
b) competenţe profesionale de specialitate, care la rândul lor sunt: specifice, definind o anumită specializare din cadrul psihologiei, şi generale, referindu-se la: competenţe psihologice care pot fi accesate şi de profesionişti care nu sunt licenţiaţi în psihologie – exemplificativ, psihoterapia şi terapia ocupaţională sau la specializări aflate în strânsă interacţiune cu psihologia, fără însă a constitui o specializare psihologică exclusivă – exemplificativ, psihopedagogie specială şi/sau la un cumul de competenţe specifice care nu constituie însă o specializare suficient de largă şi/sau independentă pe piaţa muncii – exemplificativ, psihologie judiciară.

Competenţele profesionale transversale reprezintă domeniul competenţelor comune ale psihologilor de a exercita anumite atribuţii cu caracter general în profesie. Competenţele profesionale transversale constau în capacitatea comună dovedită a psihologilor atestaţi de a selecta, a combina şi a utiliza adecvat cunoştinţele, abilităţile, valorile şi atitudinile obţinute în procesul de învăţare, în vederea rezolvării cu succes a unor categorii de situaţii profesionale nespecializate, circumscrise profesiei de psiholog, în condiţii de eficacitate şi eficienţă.

Competenţele profesionale de specialitate reprezintă competenţele psihologilor atestaţi într-o specialitate profesională, care constau în capacitatea psihologului, potrivit cunoştinţelor acumulate în formarea profesională, de a exercita anumite atribuţii de specialitate în profesia de psiholog.

Formarea iniţială a psihologilor constă în absolvirea ciclurilor 1 şi 2 de studii universitare – licenţă şi master – prevăzute de sistemul Bologna, în domeniul psihologiei, respectiv al specialităţii pentru care se solicită atestarea profesională, sau a unui program de licenţă de lungă durată – 4 – 5 ani, echivalent în condiţiile legii, în acord cu descrierea profesiei de psiholog în Cadrul european al calificărilor, Clasificarea ocupaţiilor din România şi Registrul naţional al calificărilor din învăţământul superior.

Formarea continuă este ulterioară formării iniţiale şi se orientează spre dezvoltarea de competenţe care pot defini un traseu de specializare profesională sau asigură psihologilor dezvoltarea competenţelor profesionale deja dobândite. Acumularea de credite din formarea continuă reprezintă o condiţie a menţinerii atestatului de liberă practică şi de schimbare a treptei de atestare.

Aşadar un psiholog este un observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva, cineva care este cunoscător al sufletului omenesc.