Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în condițiile exercitării recursului incident, în baza art.  472 și 474 și 491 C. proc. civ., acesta are caracter accesoriu în raport de recursul principal, în sensul că, prin declararea recursului principal există riscul pentru partea care a câștigat procesul, în tot sau în parte, de a i se înrăutăți situația prin eventuala admitere a recursului principal.

În speță, recursul principal – declarat de intervenient – privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, în vreme ce recursul incident – formulat de reclamant – critică atât soluția de respingere a apelului său cât și pe cea privind cheltuielile de judecată stabilite în sarcina sa, astfel că recursul incident este admisibil doar în limitele criticilor din recursul principal, neputând fi primite motivele referitoare la soluția de respingere ca nefondat a apelului reclamantului.

(Decizia nr. 1399 din data de 20 aprilie 2018 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect anulare depozit național)