Relaţia creditor-debitor este una sensibilă, dar care ar trebui să fie bazată pe încredere reciprocă şi probitate. Realitatea arată, însă, de multe ori, altfel, ambele părţi abătându-se, mai mult sau mai puţin, de la regulile jocului, sau încercând să le eludeze. Legea prevede măsuri de sancţionare ale acestor abateri, dar pune şi “arme” la îndemâna părţii ce ar fi afectată de “matrapazlâcurile” partenerului său de afaceri. Astfel de arme sunt acţiunea pauliană (revocatorie), şi acţiunea oblică (subrogatorie), mijloace prin care creditorul poate să contracareze actele neloiale ale debitorului său.
Creditorul chirografar versus creditorul ipotecar
Există creditori care, prin statutul conferit de lege, au o poziţie privilegiată, şi aceştia sunt creditorii ipotecari, a căror obligaţie este garantată cu un bun din patrimoniul debitorului. De exemplu, domnul Ionescu, ce a contractat un împrumut cu banca X, garantat cu o ipotecă asupra unuia din imobilele sale. Astfel, creditorul-bancă X va avea două drepturi speciale: cel de urmărire: dacă domnul Ionescu înstrăinează imobilul, creditorul îl va putea urmări în mâinile terţului ce îl dobândeşte, ipoteca subzistând asupra bunului, şi dreptul de preferinţă, ceea ce înseamnă că, în concurs cu alţi creditori ai domnului Ionescu, cel ipotecar va avea prioritate în satisfacerea creanţei. Creditorii fără garanţii îşi vor îndestula creanţele din ceea ce a rămas din activul patrimoniului domnului Ionescu, după ce creanţa creditorului ipotecar a fost încasată.
Pe de altă parte, creditorii chirografari sunt cei ce nu au o garanţie ataşată creanţei lor, sunt creditorii simpli; ei nu au drepturi speciale, precum categoria privilegiată pe care am prezentat-o. Dacă banca din speţă, în momentul în care îşi satisface creanţa, epuizează activul (adică tot ce are echivalent bănesc) patrimoniului domnului Ionescu, creditorul chirografar nu va avea din ce să îşi ridice creanţa.
Codul Civil stabileşte faptul că aceşti creditori au un “drept de gaj general” asupra patrimoniului debitorului, ceea ce înseamnă că îşi pot satisface creanţa din întregimea patrimoniului său. Şi atât, nimic mai mult. Pentru a sprijini într-un fel creditorii chirografari, ce au o poziţie uşor dezavantajoasă, legea le pune la îndemână două acţiuni pe care numai ei le pot intenta în justiţie împotriva debitorului: acţiunea oblică (subrogatorie) şi cea pauliană (revocatorie).
Ce poate face creditorul în raport cu un debitor neglijent?
Să presupunem că al nostru domn Ionescu este un administrator delăsător al patrimoniului său. De exemplu, este, la rândul său creditor, dar nu face nimic pentru a-şi recupera creanţele de la debitorii săi, şi iată, în curând vor trece trei ani de neglijenţă şi acele creanţe se vor prescrie. (după trecerea unui anumit termen în care datoria nu este plătită şi creditorul nu o cere, intervine prescripţia extinctivă: nepăsarea creditorului este sancţionată, iar debitorul nu mai poate fi obligat în justiţie să îşi execute datoria). Băncii prea puţin îi pasă de acest lucru, deoarece are siguranţa ipotecii sale. Însă, domnul Ionescu mai are un creditor, unul chirografar, pe domnul Georgescu, care este afectat de neglijenţa domnului Ionescu. În această situaţie, domnul Georgescu se poate folosi de acţiunea oblică sau subrogatorie: poate să acţioneze în locul domnului Ionescu, somând debitorii să îşi achite datoria faţă de domnul Ionescu, împiedicând, astfel, prescripţia să îşi producă efectul.
Sau dacă, de exemplu, domnul Ionescu are un teren, pe care un terţ îl foloseşte pretinzând că e proprietarul său, iar domnul Ionescu nu face iarăşi nimic pentru a-şi proteja patrimoniul: domnul Georgescu poate el să ia măsurile necesare în locul domnului Ionescu cel neglijent, introducând o acţiune în revendicarea imobilului. Ori, creditorul poate soma un chiriaş al debitorului să îi plătească acestuia din urmă chiria, poate urmări un terţ ce a cauzat un prejudiciu debitorului, dacă el nu o face, etc.
Acţiunea oblică, reglementată de art. 1560-1561 Cod Civil, nu se bucură de popularitate, nu este foarte des întâlnită pe rolul instanţelor, poate pentru că, de multe ori, creditorii nu ştiu că pot să facă aceste lucruri. Dacă şi dumneavoastră sunteţi un creditor chirografar şi aveţi un debitor mai neglijent, este util să cunoaşteţi faptul că aveţi astfel de posibilităţi, de a acţiona în locul său.Creanţa dumneavoastră necesită a fi certă (constatată de un înscris, cu o existenţă neîndoielnică) şi exigibilă ( ajunsă la scadenţă), iar neglijenţa debitorului să ducă la pericolul ca acesta să devină insolvabil.
Dar cu un debitor ce recurge la fraudă?
Să presupunem că domnul Ionescu este de rea-credinţă, şi încearcă să îşi provoace insolvabilitatea, înstrăinând bunurile sale. De exemplu, se consultă cu domnul Popescu, un prieten al său, îi povesteşte despre cum are foarte multe datorii şi nu ştie ce să facă, şi amândoi ajung la o “soluţie”: domnul Ionescu îi va vinde domnului Popescu terenurile sale, la un preţ convenabil, moment în care domnul Georgescu, creditorul chirografar, nu va avea ce să facă, debitorul devenind insolvabil.
În această situaţie, domnul Georgescu va avea o altă acţiune la îndemână: cea pauliană sau revocatorie, prin care va putea cere instanţei revocarea actului de vânzare, deoarece a încheiat în frauda sa, a creditorului. Astfel, va fi ca şi cum, pentru domnul Georgescu, acel contract nu există, iar, în acest fel, creditorul îşi va putea îndestula creanţa.
Acţiunea pauliană sau revocatorie, prezentă în Codul Civil la art. 1562-1565, poate fi intentată dacă: respectiva creanţă este certă (nu şi exigibilă neapărat, deci şi înainte de scadenţă!), dacă se creează şi dovedeşte un prejudiciu creditorului (insolvabilitatea iminentă) şi dacă se probează acordul fraudulos dintre terţ şi debitor, adică, dintre domnii Ionescu şi domnul Popescu. Contractul de vânzare nu va fi desfiinţat, însă domnul Georgescu va avea dreptul să se comporte ca şi cum contractul nu există: va putea urmări bunul în mâinile debitorului şi îşi va putea, astfel, încasa creanţa.
Concluzii?
Relaţia creditor-debitor nu este un subiect de discuţie prea interesant, deoarece un astfel de raport poate duce la tensiuni, poate naşte duşmănii sau distruge prietenii. Dar, dacă dumneavoastră sunteţi creditor, şi încă unul de bună-credinţă şi îngăduitor, aveţi tot dreptul de a fi informat cu exactitate cu privire la drepturile dumneavoastră. Poate şi debitorul dumneavoastră este de onoare ca şi dumneavoastră, caz în care nu va fi nevoie să vă folosiţi de nicio acţiune în justiţie, pauliană, revocatorie sau alta. Dar dacă nu?