Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că dezvoltarea unui motiv de recurs cu privire la obiecțiunile raportului de expertiză, realizat după trimiterea cauzei spre rejudecare, nu poate fi primită de instanța de recurs, întrucât stabilirea situaţiei de fapt este atributul exclusiv al instanţelor de fond, iar instanţei de recurs nu îi este permisă o cenzură de temeinicie a hotărârii atacate, nici modificarea situaţiei de fapt şi nici reaprecierea probatoriului cauzei. În speță, Înalta Curte a reținut că recurentul, invocând prin motivele de recurs o serie de nemulţumiri privind efectuarea raportului de expertiză, a nesocotit dispoziţiile art. 212 C. proc. civ., întrucât, după depunerea expertizei nu a formulat obiecţiuni în faţa instanţei de apel prin care să invoce aceste pretinse neregularităţi; ca atare, împotriva recurentului a operat sancţiunea decăderii din dreptul de a formula obiecţiuni împotriva expertizei, obiecţiuni care nu puteau fi susţinute decât în faţa instanţei care a administrat proba, iar nu în faţa instanţei de recurs.

(Decizia nr. 344 din data de 2 februarie 2018 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect pretenții)