Legea societăţilor comerciale a constituit, recent, motiv de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, excepţie care a fost admisă.
Legea nr. 31/1990 a fost criticată pe motiv că dispoziţiile legale limiteazã dreptul de a contesta în justiţie deciziile/hotãrârile consiliului de administraþie având ca obiect majorarea capitalului social al societãţilor pe acţiuni, atribuţie delegatã acestuia de cãtre adunarea generalã. În acest sens se susţine că prin faptul cã acţionarii şi persoanele interesate pot ataca în justiţie hotãrârile adunãrii generale prin care s-a dispus majorarea capitalului social al societãţii pe acţiuni, însã deciziile/hotãrârile consiliului de administraţie prin care s-a dispus majorarea capitalului social al societãţii pe acţiuni nu pot fi atacate în justiţie, textul legal criticat încalcã accesul liber la justiţie printr-o excludere care ar avea semnificaşia încãlcãrii egalităţii de tratament juridic.
Potrivit știrilor juridice, se mai aratã cã aceastã limitare adusã prin art. 114 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu se regãsea în forma anterioarã a legii, înainte de modificarea adusã prin Ordonanța de urgenþã a Guvernului nr. 82/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societãțile comerciale și a altor acte normative incidente.
Se mai aratã cã prin acțiunea formulatã se contestã inclusiv existenþa unei delegãri valabile din partea adunãrii generale în favoarea consiliului de administrație pentru efectuarea majorãrii de capital, ceea ce implicã cu atât mai mult necesitatea unui control judecãtoresc.
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate prin Decizia nr. 382/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 668/2018.
Curtea observã cã legiuitorul, prin art. 114 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, a reglementat posibilitatea ca exercițiul atribuțiilor adunãrii generale extraordinare referitoare la mutarea sediului societãții, schimbarea obiectului de activitate al acesteia – limitatã doar la activitatea ori activitãțile secundare ale societãții, mai puțin domeniul și activitatea principalã -, precum și la majorarea capitalului social sã fie delegate cãtre consiliul de administrație, respectiv directorat prin actul constitutiv sau prin hotãrâre a adunãrii generale extraordinare, stabilind, totodatã, prin alin. (3) al art. 114 din lege cã deciziile consiliului de administrație sau directoratului date în domeniul atribuþiilor delegate de adunarea generalã a acționarilor cu privire la mutarea sediului sau schimbarea obiectului secundar de activitate pot forma obiectul acțiunii în anulare, în aceste cazuri fiind prevãzutã expres aplicabilitatea dispozițiilor art. 132 din lege care, la alin. (2), statueazã cã “Hotãrârile adunãrii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV – a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generalã sau care au votat contra și au cerut sã se insereze aceasta în procesul – verbal al ședinței.”
Pe scurt, Curtea admite excepția de neconstituționalitate și constatã că soluția legislativã cuprinsã în art. 114 alin. (3) din Legea societăților nr. 31/1990, care nu permite contestarea în justiție, pe calea acțiunii în anulare prevãzute de art. 132 din lege, a deciziilor consiliului de administrație, respectiv directoratului luate în exercitarea atribuției delegate de majorare a capitalului social, este neconstituțională.