Potrivit Codului de procedură penală constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.

Art. 97 alin. 2 lit. f) C. procedură penală prevede că proba se obţine în procesul penal prin orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.  Acest articol de lege a fost considerat ambiguu şi neconform cu dispoziţiile constituţionale iar în acest sens a fost sesizată Curtea Constituţională.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut, potrivit ştirilor juridice, că dispoziţiile criticate sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, sintagma “orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege” fiind prea generală, aspect care conferă posibilitatea organelor judiciare de a recurge la diverse mijloace de probă, nereglementate de lege sau chiar oculte, în acest fel fiind încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, regulile unui proces echitabil şi dreptul la apărare. Autorii susţin, de asemenea, că mijloacele de probă trebuie să fie în mod explicit şi clar reglementate, să existe o procedură de efectuare a acestora.

Arată că, în cauză, s-a dispus şi administrat, cu valoare probatorie, testarea poligraf a mai multor persoane, iar rezultatele sunt folosite în acuzarea inculpaţilor, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate.

Precizează că li s-a solicitat efectuarea unor teste poligraf, iar refuzul, motivat de faptul că este o probă nereglementată de lege, s-a interpretat ca fiind o dovadă în acuzarea autorilor excepţiei.

Curtea Constituţională reţine că judecătorul de cameră preliminară analizează, din oficiu sau la cerere, probele şi actele efectuate de către organele de urmărire penală prin prisma respectării dispoziţiilor legale, iar acolo unde constată nelegalităţi, le sancţionează în măsura şi cu sancţiunea permisă de lege. În conformitate cu acest obiect al procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară realizează o verificare minuţioasă, exclusiv prin prisma legalităţii, a fiecărei probe şi a mijlocului prin care aceasta a fost administrată.

Curtea constată că în procesul penal, potrivit noii legi procesual penale, sunt admise orice mijloace de probă care nu sunt oprite de lege – verificarea legalităţii administrării probelor constituind obiect al procedurii de cameră preliminară, urmând ca, în faza de judecată, aprecierea probelor să se realizeze în mod absolut liber de către judecător în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză – în acord cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate.

Prin urmare, reţinând cele de mai sus, Curtea nu poate decât să respingă excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 809/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 178/2017.