Sancţiunile contravenţionale privind circulaţia pe drumurile publice sunt cele mai des întâlnite contravenţii. OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice reglementează şi sancţionează faptele considerate contravenţii.
Recent, potrivit ultimelor ştiri juridice, o dispoziţie din OUG nr. 195/2002 a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
Este vorba despre art. 100 alin. 3 lit. e) care prevede că nerespectarea regulilor privind depăşirea constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că aplicarea de drept a pedepsei complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 30 de zile, în condiţiile textului legal criticat, şi nu ca urmare a aprecierii agentului constatator, în funcţie de situaţia în cauză, a gravităţii faptei contravenţionale etc., contravine regulii proporţionalităţii, consacrate la nivel constituţional de art. 53 alin. (2), dar şi la nivel legal, de art. 5 alin. (1), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Potrivit acestor din urmă texte legale, sancţiunile contravenţionale sunt principale – avertismentul şi amenda contravenţională şi, respectiv, complementare, sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, iar sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei. Codul penal prevede, totodată, la art. 67 alin. (1), că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată (deci este facultativă) dacă pedeapsa principală este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Aşadar, legiuitorul trebuie să fie consecvent şi în materie contravenţională şi să prevadă criteriul proporţionalităţii inclusiv în aplicarea sancţiunilor complementare, mai ales în situaţia în care sancţiunea principală este^ avertismentul, aşa cum este speţa de faţă.
Curtea Constituţională a reţinut că suspendarea exercitării dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, pentru o perioadă de 30 de zile, conform textului de lege criticat, nu se poate încadra în ipoteza normativă a art. 53 din Constituţie, care are în vedere restrângerea exerciţiului unui drept sau al unor libertăţi de natură constituţională.
Prin deciziile indicate, Curtea a arătat că dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, dispoziţiile art. 25 din Legea fundamentală reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţie, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto, în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie.
Dispoziţiile art. 53 din Constituţie se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, în timp ce normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. În concluzie, nu se poate reţine încălcarea art. 53 din Constituţie, această normă nefiind incidentă.
Prin urmare, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 661/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 75/2018.