Legea prevede faptul că soțul supraviețuitor al judecătorului sau procurorului are dreptul, la împlinirea vârstei de 60 de ani, la pensia de urmaș calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului susținătorul, actualizată.
În plus, copiii minori ai judecătorului sau procurorului decedat, precum și copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, au dreptul la pensia de urmaș, calculată din pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data decesului susținătorul decedat, actualizată, și în procentele prevăzute de lege, în funcție de numărul de urmași.
Dacă la data decesului procurorul sau judecătorul nu îndeplinește condițiile de acordare a pensiei de serviciu, copiii minori, precum și copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, au dreptul la o pensie de urmaș în cuantum de 75% din indemnizația de încadrare brută lunară avută de susținătorul decedat în ultima lună de activitate.
Știrile juridice prevăd că pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul își poate păstra pensia aflată în plată.
Problema care a generat sesizarea ÎCCJ a fost aceea de a stabili dacă actualizarea pensiei de urmaș se realizează prin raportare la indemnizația brută lunară a unui judecător în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad, cu luarea în considerare a sporurilor intrate în baza de calcul, precum și a sporurilor de vechime sau prin raportare exclusiv la indemnizația brută lunară a unui judecător în condiții identice de funcție, vechime și grad.
Caz practic
În iunie 2016 reclamantul care avea capacitate de exercițiu restrânsă, cu încuviințarea părintelui, a chemat în judecată tribunalul X și Casa de pensii și a solicitat anularea unor adeverințe emise de tribunal în 2016 și păstrarea adeverințelor pentru stabilirea pensiei de urmaș emise în 2008 și 2009. Reclamantul a solicitat obligarea tribunalului X la recalcularea drepturilor pe care le-ar fi avut susținătorul său legal urmând să fie incluse sporurile în indemnizația brută lunară.
În 2016 angajatorul (tribunalul X) a apreciat că sporurile care au fost incluse în anul 2008 în indemnizația brută de încadrare a judecătorului decedat nu trebuiau avute în vedere la stabilirea indemnizației la care s-a raportat procentul pentru pensia de urmaș, motiv pentru care tribunalul a emis adeverințele din 2016. În baza acestora a fost recalculată pensia de urmaș și a fost diminuată pentru că au fost excluse sporurile din baza de calcul a indemnizației brute. Totodată, casa de pensii a emis decizii de recuperare a sumelor încasate necuvenit.
În octombrie 2016 instanța a admis în parte acțiunea, a anulat adeverințele din 2016, dar a respins cererea reclamantului de a obliga tribunalul X la recalcularea drepturilor autorului acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel tribunalul X și casa de pensii motivat de faptul că stabilirea pensiei de urmaș a reclamantului trebuie să fie determinată raportat la indemnizația de încadrare brută lunară avută de susținătorul decedat în ultima lună de activitate, iar sporul de vechime în muncă și sporul de toxicitate nu făceau parte din indemnizația brută lunară.
Ce a decis ÎCCJ?
ÎCCJ a pronunțat Decizia 65/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 977 din 8 decembrie 2017. Analizând textele de lege, ÎCCJ apreciază că există două tipuri de pensie de urmaș în funcție de existența la data decesului judecătorului a dreptului acestuia la pensie de serviciu. Conform prevederilor legale, pensia de urmaș este raportată fie la pensia de serviciu deja aflată în plată, fie la pensia de serviciu la care ar fi avut dreptul judecătorul decedat. În ambele cazuri ne raportăm la un drept născut la pensia de serviciu, neavând importanță dacă acest drept a fost sau nu exercitat.
Cazul particular prevăzut de lege este acela în care, la data decesului, judecătorul nu îndeplinește condițiile de acordare a pensiei de serviciu. În acest caz, copiii minori, precum și copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, au dreptul la o pensie de urmaș în cuantum de 75% din indemnizația de încadrare brută lunară avută de susținătorul decedat în ultima lună de activitate. În această situație legiuitorul nu s-a mai raportat la pensia de serviciu, pentru că judecătorul decedat nu avea acest drept la data decesului, ci a stabilit că pensia de urmaș se va calcula prin raportare la indemnizația de încadrare brută lunară avută de susținătorul decedat în ultima lună de activitate.
Știrile juridice prevăd că pentru actualizarea pensiei de urmaș cu luarea în considerare a sporurilor este necesar ca încă de la momentul stabilirii pensiei de urmaș să fi existat un drept al judecătorului decedat la pensia de serviciu, indiferent dacă acest drept a fost sau nu exercitat.
În concluzie, ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că actualizarea pensiei de urmaș se realizează prin raportare exclusiv la indemnizația de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței, indiferent de modalitatea de stabilire a cuantumului acesteia.