Organizarea şi exploatarea activităţii de jocuri de noroc pe teritoriul României constituie monopol de stat şi se desfăşoară în condiţiile Ordonanţei de Urgenţă nr. 77/2009.

Statul poate acorda dreptul de organizare şi exploatare a activităţii de jocuri de noroc pe bază de licenţă de organizare a jocurilor de noroc pe fiecare tip de activitate, astfel cum acestea sunt clasificate prin ordonanţă de urgenţă, şi de autorizaţie de exploatare a jocurilor de noroc, documente nominale şi limitate în timp, ce vor fi exploatate în mod direct de deţinătorul licenţei.

Ordonanţă prevede şi anumite taxe speciale, ca de exemplu taxa de veciu, aceasta este caracteristică pentru jocurile de noroc slot – machine şi pentru videoloterie (VLT): 400 euro/post autorizat/an, care se achită de organizator odată cu taxa de autorizare.

Potrivit ştirilor juridice, această taxă a atras mai multe critici printre care şi o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prin prevederile criticate s-a legiferat o taxă nouă, respectiv taxa pe viciu pentru jocurile de noroc, ceea ce nu se putea face printr-o ordonanţă de urgenţă, deoarece introducerea acestei taxe nu a reprezentat o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată. Nu există vreun motiv de urgenţă pentru adoptarea unor astfel de măsuri legislative cu privire la aplicarea taxei pe viciu pentru aparatele de tip slot – machine.

Totodată, se consideră că sarcinile fiscale astfel create pentru organizatorii jocurilor de noroc conduc la restrângerea libertăţii economice, împiedică participarea la actul de comerţ şi realizarea unui profit. Ca atare, prevederile criticate nu reprezintă o aşezare justă a sarcinilor fiscale.

Curtea Constituţională a reţinut că prin instituirea unor taxe şi impozite nu sunt afectate prevederile cu privire la accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate, deoarece textele de lege criticate impun chiar asemenea cerinţe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice. Prin urmare, statul, în temeiul art. 135 din Legea fundamentală, are obligaţia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul are competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.

Cu privire la susţinerea potrivit căreia prevederile criticate instituie o discriminare, prin prisma aşezării juste a sarcinilor fiscale, ca urmare a faptului că nu cad sub incidenţa acestora şi ceilalţi organizatori de alt tip de jocuri, Curtea a observat că aceasta este neîntemeiată, întrucât nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalităţii decât atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor situaţii egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. Or, nu este cazul în privinţa reglementărilor criticate în speţa de faţă, deoarece acestea nu trebuie privite în mod izolat, ci trebuie avută în vedere întreaga legislaţie în materia jocurilor de noroc, respectiv atât aspectele particulare ale fiecărui tip de joc de noroc, cât şi aspectele generale.

Prin urmare. excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 502/2017  publicată în Monitorul Oficial nr. 919/2017.