De multe ori cei care au săvârșit o infrațiune și se află în termenul de supraveghere al amânării aplicării pedepsei comit o altă infracțiune intenționată. Problema care a generat practică neunitară a fost aceea dacă, într-un astfel de caz, este obligatorie dispunerea condamnării pentru noua infracțiune sau se poate dispune din nou amânarea aplicării unei pedepse pentru aceasta fără revocarea aplicării pedepsei anterioare.

Caz practic

Inculpatul D.D. a fost surprins în 8 noiembrie 2015 de un echipaj al poliției rutiere în timp de mergea pe drumurile publice. A fost oprit și testat cu aparatul etilotest și a rezultat o concentrație alcoolică de 1,02 mg/l alcool în aerul expirat. Acesta a fost dus la spital pentru recoltarea de probe de sânge și a rezultat o îmbibație alcoolică de 2,00 g/l alcool pur în sânge.

Această faptă a fost săvârșită în termenul de supraveghere al măsurii contând în aplicarea pedepsei de un an și 2 luni de închisoare stabilită printr-o hotărâre rămasă definitivă la 16 decembrie 2014. În aceste condiții, instanța de fond a revocat măsura privind amânarea aplicării pedepsei de 1 an și 2 luni de închisoare, pedeapsă care a devenit executabilă. Instanța a contopit pedeapsa pentru fapta din 8 noiembrie 2015 de 9 luni pe care a contopit-o cu cea anterioară, i-a aplicat sporul obligatoriu de 3 luni închisoare și a rezultat că D.D. trebuie să execute o pedeapsă de 1 an și 5 luni închisoare.

Inculpatului i s-a interzis să conducă autovehicule timp de 2 ani după executarea pedepsei închisorii după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. Împotriva acestei sentințe inculpatul și Parchetul au declarat apel și au solicitat sesizarea ÎCCJ pentru a clarifica dacă este obligatorie dispunerea condamnării pentru noua infracțiune sau se poate dispune din nou amânarea aplicării unei pedepse pentru aceasta fără revocarea aplicării pedepsei anterioare.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Opinia majoritară a fost aceea că, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse, este obligatorie dispunerea condamnării pentru noua infracțiune.

Opinia minoritară a fost în sensul că într-o astfel de situație nu este obligatorie dispunerea condamnării pentru noua infracțiune, ci se poate dispune din nou amânarea aplicării pedepsei pentru aceasta fără revocarea amânării aplicării pedepsei anterioare.

Ce prevede Codul penal?

Știrile juridice arată că instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazului în care faptele nu mai sunt prevăzute de legea penală sau infracțiunile sunt amnistiate, sau pentru care a intervenit reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare. (art. 83 alin. 1 lit. b Cod penal)

La fel, se poate dispune amânarea aplicării pedepsei în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Cu privire la revocarea amânării aplicării pedepsei legea prevede că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei. Dacă, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei, afară de cazul când persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

Noutățile legislative arată că, dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârșit o nouă infracțiune, cu intenție sau intenție depășită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunțat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării și pedeapsa pentru noua infracțiune se calculează conform dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni (art. 88 alin. 3 Cod penal). Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, instanța poate menține sau revoca amânarea aplicării pedepsei (art. 88 alin. 4 Cod penal).

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 24/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 860 din 1 noiembrie 2017. Analizând textele de lege din Codul penal, ÎCCJ constată că dispozițiile cu privire la condițiile de revocare prevăzute de art. 88 alin. 3 au caracter obligatoriu, iar cele prevăzute de art. 88 alin. 4 sunt facultative.

Practic, pentru a ne putea afla în fața revocării amânării aplicării pedepsei trebuiesc întrunite cumulativ mai multe condiții: persoana aflată sub supraveghere să săvârșească din nou o infracțiune intenționată după amânarea aplicării pedepsei, noua infracțiune să fie descoperită în termenul de supraveghere și pentru noua infracțiune să se pronunțe o condamnare la pedeapsa închisorii sau amenzii, chiar după expirarea termenului de supraveghere.

Condiția prevăzută de art. 83 alin. 1 lit. b Cod penal nu poate fi aplicată prin raportare la art. 88 alin. 3 Cod penal putându-se ajunge la cazul în care să se dispună amânarea aplicării noii pedepse pentru noua infracțiune intenționată săvârșită în termenul de supraveghere.

Dacă se amână aplicarea pedepsei pe durata termenului de supraveghere, cel supravegheat poate pierde acest privilegiu, dacă săvârșește în acest interval de timp o altă infracțiune. Legiuitorul a introdus revocarea amânării aplicării pedepsei ca o sancțiune pentru încălcarea obligației de a nu săvârși o altă infracțiune în interiorul termenului de supraveghere. Excepția de la această regulă apare exclusiv în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă în cadrul termenului de supraveghere.

În concluzie, ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse, atât pronunțarea soluției de condamnare pentru noua infracțiune, cât și revocarea amânării aplicării pedepsei anterioare sunt obligatorii.