Statutul poliţistului este stabilit prin Legea nr. 360/2002, unde se prevede că poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului.

Potrivit ştirilor juridice, întregul act normativ menţionat mai sus, a fost criticat pe motive de neconstituţionalitate, fiind sesizată în acest sens şi Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate.

Excepţia de neconstituţionalitate s-a argumentat că dispoziţiile Legii nr. 360/2002 nu stabilesc subiectele principale ale raportului de serviciu al funcţionarului public poliţist, nu precizează care este autoritatea/instituţia publică cu care se naşte, modifică/stinge raportul de serviciu al poliţistului şi care îndeplineşte faţă de acesta rolul angajatorului.

Se menţionează faptul că prerogativa disciplinară este un drept recunoscut de Codul muncii exclusiv angajatorului, acesta putându-l exercita prin intermediul organelor sale. Însă, susţine acesta, în conţinutul Legii nr. 360/2002 există unele reglementări referitoare la organele care exercită prerogativa disciplinară pentru angajator, dar nu se poate identifica angajatorul.

Curtea Constituţională a reţinut că în ceea ce priveşte critica autorului excepţiei potrivit căreia “dispoziţiile Legii nr. 360/2002 nu stabilesc subiectele principale ale raportului de serviciu al funcţionarului public poliţist”, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat.

Mai mult, în materia statutului funcţionarilor publici, cadrul legal general îl reprezintă Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Curtea nu poate reţine nici critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 21 care consacră accesul liber la justiţie, deoarece Legea nr. 360/2002, atât în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat de autorul excepţiei, cât şi în actuala formă, prevede suficient de clar şi precis că poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

Prin urmare, aceste dispoziţii de lege garantează atât accesul liber la justiţie, cu finalitatea apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale reclamantului, cât şi controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ.

În concluzie, excepţia va fi respinsă, soluţionare pe care o regăsim în Decizia nr. 337/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 696/2017.