Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) este o asociație non-profit înființată încă din 1996 care are ca scop colectarea și repartizarea banilor cuveniți artiștilor interpreți români și străini pentru operele lor care sunt difuzate la radio, TV, restaurante, hoteluri, baruri și din vânzarea de CD-uri sau DVD-uri.
Atunci când cei care au obligația de a cotiza la CREDIDAM uită să o facă, această asociație inițiază acțiune în instanță pentru a recupera sumele de bani ce i se cuvin.
Caz practic
În octombrie 2013 CREDIDAM a chemat în judecată pe S.C. A S.R.L. pentru ca instanța să o oblige la plata unei sume de bani cu TVA reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea de către postul de radio X a fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora în perioada 1 aprilie 2007-30 iunie 2011 și 1 iulie 2011 -30 septembrie 2013. CREDIDAM a cerut și plata unor penalități de întârziere aferente remunerațiilor datorate și punerea la dispoziția sa a listei complete a fonogramelor utilizate în serviciile de programe pentru acea perioadă.
În cadrul procesului s-a dispus efectuarea unei expertize contabile prin care s-a stabilit care este remunerația datorată și TVA-ul aferent pe care expertul l-a calculat prin aplicarea cotei de 24%.
În februarie 2015 instanța admite acțiunea CREDIDAM și împotriva acesteia S.C. A S.R.L. a declarat apel criticând debitul principal și susținând că TVA-ul aferent acestuia a fost calculat greșit în condițiile în care până la 1 iulie 2010 acesta a fost de 19% și apoi de 24%.
CREDIDAM a susținut că s-a aplicat corect cota de 24% pentru că se aplică TVA-ul valabil la data pronunțării hotărârii judecătorești în baza căreia vor fi emise apoi facturile fiscale purtătoare de TVA. CREDIDAM a precizat că potrivit statutului este un organism de gestiune colectivă și are dreptul de a reține o cotă de administrare de maximum 15% pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu colectarea și repartizarea remunerațiilor către titularii de drepturi. În plus, CREDIDAM este plătitor de TVA și pentru a evita prejudicierea titularilor de drepturi cu sumele care nu mai pot fi recuperate din TVA-ul dedus la buget pentru facturi fiscale neîncasate, CREDIDAM emite înștiințări de plată către utilizatori, urmând ca facturile fiscale să fie emise atunci când se confirmă efectuarea plății.
În octombrie 2015 în cadrul apelului, a fost sesizată ÎCCJ pentru a preciza dacă încasarea de către organismele de gestiune colectivă și a drepturilor de autor și a drepturilor conexe poate fi considerată a fi o operațiune de drept impozabilă. A doua problemă pe care ÎCCJ trebuia să o clarifice a fost dacă exigibilitatea taxei în funcție de care se stabilește TVA aplicabilă are loc la data utilizării drepturilor de autor care a generat obligația de plată a remunerației sau la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost stabilită obligația de plată.
Care au fost opiniile instanțelor de judecată?
Cu privire la prima problemă cu care a fost sesizată ÎCCJ s-au conturat trei opinii. Conform primei opinii, această activitate de colectare este o prestare de servicii supusă TVA. În altă opinie s-a considerat că atunci când angajarea răspunderii utilizatorului are loc pe baza răspunderii civile delictuale, atunci solicitarea de aplicare a TVA este neîntemeiată. A treia opinie consideră că activitatea de colectare a drepturilor de autor nu presupune o prestare de servicii, pentru că acest comision încasat nu este o plată efectivă.
Referitor la a doua problemă, unii au apreciat că exigibilitatea TVA aferentă remunerațiilor datorate pentru utilizarea operelor ce constituie dreptul de autor intervine cel mai târziu la data exigibilității remunerației înseși asupra căreia TVA este calculată. Exigibilitatea nu apare la data emiterii facturii fiscale. Într-o altă opinie cota de TVA este cea în vigoare la data emiterii facturilor fiscale în baza hotărârii judecătorești, iar alții apreciază că se aplică cota de TVA în vigoare la data utilizării dreptului de autor care a generat obligația de plată a remunerației.
Ce a decis ÎCCJ?
ÎCCJ a pronunțat Decizia 48/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 595 din 25 iulie 2017. În raport cu data utilizării între 2007-2010, ÎCCJ apreciază că se va aplica Codul fiscal (legea 571/2003) abrogat din 1 ianuarie 2016. Știrile juridice arată că o operație este impozabilă din perspectiva TVA dacă constituie sau este asimilată cu o livrare de bunuri sau prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată. Legea consideră a fi plată existența unei legături directe între operațiune și contrapartida obținută.
ÎCCJ a analizat textele de lege și a stabilit că artiștii interpreți și executanți, ca titulari de drepturi conexe, nu efectuează o prestare de servicii în favoarea unui terț care utilizează, prin radiodifuzare, înregistrări sonore conținând fixarea prestațiilor artistice ale titularilor în cauză.
Noutățile legislative arată că nu există un raport juridic în care au loc prestații reciproce între titularii drepturilor sau organismul de gestiune colectivă, pe de o parte, și producătorii și importatorii de suporturi neînregistrate și de aparte de înregistrare și reproducere, pe de altă parte.
Legea a stabilit că pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora prin radiodifuzare, artiștii/executanții și producătorii de fonograme au dreptul la o remunerație unică echitabilă.
ÎCCJ consideră că remunerația echitabilă nu constituie contravaloarea unei prestații, pentru că este legată de prejudiciul care rezultă pentru acești titulari din reproducerea neautorizată a operelor.
Astfel, artiștii interpreți și executanți nu efectuează o prestare de servicii în favoarea unui terț care utilizează, prin radiodifuzare sau comunicare publică, înregistrări sonore cuprinzând prestații artistice ale titularilor.
În concluzie, ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că răspunsul la prima întrebare este că încasarea de către organismele de gestiune colectivă și a drepturilor de autor și a drepturilor conexe nu poate fi considerată a fi o operațiune impozabilă din punctul de vedere al TVA. Ținând cont de acest răspuns, a doua întrebare care solicita clarificarea momentului în raport cu care se stabilește cota de TVA aplicabilă, va rămâne fără obiect.