Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.
Plângerea prealabilă trebuie, însă să fie făcută în termenul prevăzut de lege. Art. 296 C. procedură penală prevede că plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.
Potrivit ştirilor juridice, acestui text de lege i s-au adus mai multe critici printre care şi o excepţie de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece, în unele situaţii şi împrejurări, termenul de 3 luni de formulare a plângerii prealabile este insuficient şi, în opinia autorului excepţiei, acest termen nu trebuie să existe, întrucât persoana vătămată trebuie să aibă posibilitatea să depună plângere până la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Se mai susţine că se creează o discriminare între cetăţeni, ca victime ale unor fapte penale, în funcţie de împrejurarea că, pentru anumite infracţiuni, este necesară formularea unei plângeri prealabile, iar pentru altele operează principiul oficialităţii.
Concret se consideră că sunt afectate normele generale privind claritatea, precizia şi previzibilitatea actelor normative.
Curtea Constituţională a reţinut că stabilirea de către legiuitor a unui termen în care poate fi introdusă plângerea prealabilă nu aduce atingere în vreun fel dreptului părţilor la un proces echitabil, respectiv la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale. Dimpotrivă, instituirea unui asemenea termen este menită să asigure soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, să prevină eventualele abuzuri şi să limiteze efectele perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.
Mai mult, condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate într-un termen de 3 luni reprezintă o excepţie de la principiul general al oficialităţii procesului penal şi se aplică doar în cazul infracţiunilor având o gravitate şi o intensitate a lezării valorilor sociale ocrotite de legea penală mai reduse. Deşi, legiuitorul român a optat pentru regula generală de urmărire, judecare şi sancţionare din oficiu a infracţiunilor, ca fapte antisociale, aceasta nu înseamnă că nu are dreptul constituţional de a stabili şi anumite excepţii de la această regulă generală.
Având în vedere considerentele de mai, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 324/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 604/2017.