Încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condiţiile prevăzute expres de Codul de procedură penală.

În ceea ce priveşte nulitatea absolută, art. 281 alin. 1 lit. b) C. procedură penală, prevede că determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

Însă acest articol de lege, potrivit ştirilor juridice, a făcut obiectul mai multor critici, printre care a fost invocată şi o excepţie de neconstituţionalitate.

Cum s-a motivat excepţia de neconstituţionalitate?

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că deşi regulile privind competenţa organelor de cercetare penală reprezintă reguli de ordine publică, sancţiunea nerespectării lor, în concepţia noii reglementări, este doar nulitatea relativă. Astfel, dispoziţiile criticate sancţionează cu nulitatea absolută doar încălcarea prevederilor privind competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu şi nerespectarea regulilor de competenţă de către organele de cercetare penală, încălcându-se dreptul inculpatului la un proces echitabil, precum şi dreptul acestuia la apărare.

S-a suţinut că prin faptul că dispoziţiile criticate nu sancţionează cu nulitatea absolută urmărirea penală efectuată de către un organ de urmărire penală necompetent se ajunge la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, care prevăd că România este stat de drept, principiu care are la bază două idei fundamentale, respectiv cea de garanţie a libertăţii individului, prin primatul dreptului, şi cea de raţionalizare a actului de exercitare a puterii, prin crearea unui sistem instituţional şi normativ ierarhizat.

Se apreciază că regimul nulităţii absolute, instituit prin dispoziţiile criticate, trebuie să aibă o aplicare unitară şi indivizibilă pe parcursul întregului proces penal, indiferent că procesul se află în faza de urmărire penală sau de judecată, doar astfel putându-se asigura respectarea obligatorie a legii, potrivit principiului fundamental reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Ce a decis Curtea Constituţională?

Curtea observă că, în prezent, nulitatea absolută intervine în cazul încălcării normelor referitoare la compunerea completului de judecată; competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente; publicitatea şedinţei de judecată; participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie; adică, în cazul încălcării unor norme care au un caracter esenţial în desfăşurarea procesului penal.

Însă, în ceea ce privesc dispoziţiile referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, Curtea observă că începând cu Codul de procedură penală din 1936 şi până la 1 februarie 2014 (deci pe parcursul unei perioade însemnate de timp) a existat o prezumţie absolută că încălcarea acestor norme produce o vătămare. Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că trebuie stabilit în ce măsură noua reglementare a repoziţionat rolul organului de urmărire penală şi implicit importanţa normelor ce stabilesc competenţele acestuia în procesul penal.

Curtea a reţinut că încălcarea de către organul de urmărire penală a normelor relative la drepturile procesuale poate produce o vătămare, chiar şi atunci când normele de competenţă au fost respectate, situaţie în care vătămarea e mai uşor de dovedit, fiind precis determinată.

Curtea, prin Decizia nr. 302/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 566/2017, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituţională.

În concluzie, prin eliminarea din categoria nulităţilor absolute a nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce decurge din respectarea principiului legalităţii, ceea ce contravine dispoziţiilor Constituţionale.