De multe ori în practica judiciară apar situaţii când persoana interesată nu poate susţine financiar taxa de timbru iar la cererea acesteia i se poate acorda ajutor public judiciar.

Cererea de ajutor se adresează instanţei competente pentru soluţionarea cauzei în care se solicită ajutorul; în cazul ajutorului public judiciar solicitat pentru punerea în executare a unei hotărâri, cererea este de competenţa instanţei de executare. Dacă ajutorul public judiciar este solicitat într-un proces în curs, cererea sau, după caz, cererile de acordare a ajutorului public judiciar se soluţionează, dacă legea nu prevede altfel, de completul învestit cu soluţionarea cererii principale.

Temeiul legal pentru acordarea ajutorului public judiciar îl constituie O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

În ceea ce priveşte soluţionarea cererii de ajutor public judiciar, art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 prevede că instanţa se pronunţă, fără citarea părţilor, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. Iar împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. Cererea de reexaminare soluţionându-se în camera de consiliu de un alt complet iar instanţa se va pronunţa prin încheiere irevocabilă.

Potrivit ştirilor juridice, acest articol de lege a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că din interpretarea sintactico – logică şi teleologică a articolului 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, rezultă nemijlocit că procedura de soluţionare a unei asemenea cereri trebuie rezolvată în şedinţă publică, că termenul trebuie să fie rezonabil, iar nu unul de cinci zile pentru promovarea cererii de reexaminare. De asemenea, având în vedere că încheierea este irevocabilă, fără a se putea promova vreo cale de atac, aceasta reprezintă o altă încălcare a legislaţiei europene, nejustificată de vreo împrejurare care să justifice vreo situaţie excepţională.

Curtea Constituţională a reţinut că judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii.

Prin această reglementare, legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, fără citarea părţilor, şi inexistenţa căii de atac a recursului la o instanţă superioară. Totodată, în soluţionarea cererii, nu este necesară administrarea tuturor mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, deoarece judecarea se face pe baza unor criterii obiective ce pot fi probate prin înscrisuri.

Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistraţii aceleiaşi instanţe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparţial şi dreptului la apărare. Prezumţia de imparţialitate şi independenţă a judecătorilor nu poate fi înlăturată prin faptul că aceştia îşi desfăşoară activitatea la aceeaşi instanţă ca şi colegii lor care au soluţionat cererea de acordare a ajutorului public judiciar. Pe de altă parte, soluţionarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective şi presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului şi a familiei sale.

Prin urmare, excepţia nu poate fi admisă ci respinsă, ca neîntemeiată, soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 118/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 538/2017.