În jurul subiectului privind abilitatea unei persoane care a suferit condamnări penale de a deveni membru al Guvernului s-au formulat multe critici iar la presiunea opiniei publice Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate.

Articolul care conţine această prevedere este art. 2 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor. În articol se prevede că pot fi membri ai Guvernului persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.

Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate

S-a susţinut că din examinarea ansamblului reglementărilor în domeniul ocupării funcţiilor ce presupun exerciţiul autorităţii de stat, se desprind trei aspecte importante: lipsa de coerenţă legislativă în stabilirea unor criterii de integritate clare, obiective şi general valabile pentru ocuparea funcţiilor aparţinând celor trei puteri organizate în cadrul democraţiei constituţionale, aspect de natură să aducă atingere principiului echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 16 alin. (3) din Constituţie referitoare la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice “în condiţiile legii“; lipsa de previzibilitate a sintagmei “nu au suferit condamnări penale“; şi lipsa unui tratament juridic diferenţiat aplicabil unor persoane care nu se află în situaţii analoage, în speţă, persoanele condamnate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, pe de o parte, şi persoanele condamnate pentru infracţiuni săvârşite din culpă, pe de altă parte.

Decizia Curţii Constituţionale

Prin Decizia nr. 304/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 520/2017, Curtea constată că toate consecinţele extrapenale care derivă dintr-o condamnare nu reprezintă altceva decât efecte juridice inerente unei hotărâri judecătoreşti de condamnare penală pe care legea extrapenală le consacră în domeniul ei specific de incidenţă. Înlăturarea acestor consecinţe extrapenale operează în baza dispoziţiilor Codului penal, partea generală. Faptul că legea specială, extrapenală, foloseşte diferite sintagme precum “nu au suferit condamnări penale“, “persoana nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni” sau “nu are antecedente penale” nu înseamnă că aceasta poate completa/ modifica/deroga de la dispoziţiile Codului penal, sub aspectul condiţiilor şi termenelor în care sunt înlăturate consecinţele unei condamnări penale.

Prin urmare sintagma “nu au suferit condamnări penale” încetează să mai constituie o interdicţie la dobândirea calităţii de membru al Guvernului în ceea ce priveşte persoanele care cad sub incidenţa/sunt beneficiare ale unei legi de dezincriminare sau de amnistie sau care au fost reabilitate printr-o hotărâre judecătoreasă definitivă.

Curtea a considerat excepţia inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, eventualele probleme care ţin de realizarea unei coerenţe şi unităţi de reglementare în privinţa condiţiilor de acces la funcţiile sau demnităţile publice pot fi corectate numai prin acţiunea Parlamentului, iar, pe de altă parte, aplicarea şi interpretarea normei legale criticate, având în vedere sfera sa de aplicare, urmează a fi realizată de către subiectele de drept implicate în procedura de învestire a Guvernului sau de numire a membrilor Guvernului, respectiv Preşedintele României, Parlamentul şi Guvernul.