Protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal este reglementată de Legea concurenţei nr. 21/1996.

Conform actului normativ mai sus menţionat sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.

Astfel, art. 5 din lege menţionează care sunt faptele considerate practici anticoncurenţiale însă potrivit ştirilor juridice, acest articol a constituit motiv de invocare a unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că art. 5 din Legea nr. 21/1996 contravine art. 115 alin. (1) şi (2) şi art. 116 din Constituţie, întrucât prin interpretarea şi aplicarea acestei norme, în mod neconstituţional, Consiliul Concurenţei verifică activitatea notarilor.

În opinia autoarului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 115 alin. (1) şi (2) privind delegarea legislativă, art. 116 referitor la structura administraţiei publice centrale de specialitate şi art. 131 alin. (1) şi (2) potrivit căruia, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept şi îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.

Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile de lege criticate reglementează: tipuri de interdicţii şi excepţii de la acestea referitoare la înţelegeri sau categorii de înţelegeri, decizii şi practici concertate între întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi, puterile de inspecţie ale inspectorilor de concurenţă pentru investigarea încălcării prevederilor legii, ordinul de inspecţie şi procedura de desfăşurare a acesteia şi procedura de soluţionarea a cererii de autorizare judiciară a inspecţiei şi calea de atac prevăzută de lege împotriva încheierii.

Curtea reţine că, din motivarea acesteia, rezultă că autoarea este nemulţumită de interpretarea dată textelor de lege criticate de către Consiliul Concurenţei, întrucât, în opinia sa, dispoziţiile Legii nr. 21/1996 nu sunt aplicabile activităţii notariale.

Curtea reaminteşte faptul că aceste aspecte nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate a normelor menţionate, ci vizează interpretarea şi aplicarea legii la cazul dedus judecăţii, ceea ce nu este de competenţa Curţii Constituţionale care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, se pronunţă “numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată ” şi, ca atare, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

Prin urmare, prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost respinsă, iar soluţia o regăsim în Decizia nr. 172/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 479/2017.