Calitatea de funcţionar public este o calitate care în cazul săvârşirii unei infracţiuni poate atrage o pedeapsă mai severă sau poate atrage reţinerea unor circumstanţe agravante.

Datorită modificărilor de coduri în practica judiciară s-a pus problema interpretării unei situaţii de contrarietate. este vorba de a “stabili dacă funcţionarul bancar, angajat într-o societate bancară pe acţiuni, acţiunile aparţinând în proporţie de 100% statului român, se încadrează ori nu în categoria funcţionarilor publici”.

Astfel, potrivit ştirilor juridici, ÎCCJ a fost sesizată cu un recurs în interesul legii pentru a aduce la un numitor comun practica instanţelor de judecată.

Practica judiciară în materie

Unele instanţe majoritare au constatat, într-o primă orientare a practicii, majoritară, că funcţionarul bancar angajat într-o societate bancară pe acţiuni, acţiunile aparţinând în proporţie de 100% statului român, se încadrează în categoria funcţionarilor publici. Ca argumente s-a susţinut că societăţile pe acţiuni se supun supravegherii prudenţiale asigurate de Banca Naţională a României, ceea ce le conferă calitatea de persoane de interes public, indiferent de titularul acţiunilor, desfăşoară un serviciu public şi administrează, folosesc şi exploatează un bun proprietate publică, reprezentat de capitalul social pe care instituţia îl administrează.

Într-o a doua orientare a practicii, minoritară, instanţele de judecată au apreciat că funcţionarul bancar angajat într-o societate bancară pe acţiuni, acestea aparţinând în proporţie de 100% statului român, nu se încadrează în categoria funcţionarilor publici.

Decizia ICCJ

Aceasta a stabilit că problema de drept ce se solicită a fi dezlegată nu mai este de actualitate. S-a mai reţinut şi faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 471 – 472 din Codul de procedură penală, întrucât numărul de hotărâri definitive identificate şi ataşate în anexe este nesemnificativ (doar cinci), dintre care numai una pentru a susţine opinia contrară celei exprimate de instanţele judecătoreşti, fiind absolut nerelevantă şi insuficientă pentru a ilustra existenţa unei practici judiciare diferite, care să justifice declanşarea mecanismului de unificare al recursului în interesul legii instituit de codificarea procesual penală.

Prin urmare acest recurs în interesul legii a fost respins prin Decizia nr. 7/2017 publicat în Monitorul Oficial nr. 476/2017.