Ajutorul public judiciar reprezintă acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.

Actul normativ care reglementează ajutorul public judiciar este O.U.G nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Potrivit ştirilor juridice, acest act normativ nu a scăpat de critici de neconstituţionaliatate, invocându-se o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 are un preambul în care se precizează că aceasta a fost adoptată deoarece România avea obligaţia transpunerii Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie, având în vedere că accesul la justiţie – expresie a principiilor democratice într-un stat de drept şi a supremaţiei legii – trebuie să fie efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare nu trebuie să constituie o piedică în încercarea de a apela la justiţie pentru realizarea sau apărarea unui drept.

S-a susţinut că modificarea pragului impus pentru acordarea ajutorului public judiciar, respectiv de la 500 lei la 300 lei (venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, fixat pentru a beneficia de ajutor public judiciar), este neconstituţională, deoarece unui număr mare de cetăţeni li se îngrădeşte accesul liber la justiţie, ceea ce este contrar art. 21 alin. (2) din Constituţie.

Curtea Constituţională a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 reprezintă o garanţie suplimentară a accesului efectiv la justiţie, fiind adoptată pentru îmbunătăţirea accesului la justiţie şi pentru a se acorda sprijin din partea statului persoanelor care sunt parte într-un litigiu şi se află într-o dificultate materială.

Iar cu privire la limita instituită de legiuitor pentru acordarea ajutorului public judiciar, Curtea a observat că aceste aspecte ţin de opţiunea legiuitorului, care stabileşte sfera persoanelor îndreptăţite să solicite sprijinul statului, cât şi criteriile în funcţie de care se acordă ajutorul public judiciar în materie civilă.

Curtea a mai reţinut că s-a mai pronunţat asupra aceleaşi excepţii de neconstituţionalitate reţinând prin Decizia nr. 713 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 23 decembrie 2015, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că prevederile legale criticate conţin elementele necesare identificării practice a situaţiilor în care se poate acorda ajutorul public judiciar în materie civilă.

În concluzie, faţă de cele menţionate mai sus, Curtea nu poate decât să respingă excepţia de neconstituţionalitate, soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 73/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 466/2017.