Şedinţele de judecată sunt publice iar acesta este un principiu general.
Totuşi, legislaţia prevede şi unele excepţii, astfel conform art. 352 C. procedură penală pe durata judecăţii, instanţa poate interzice publicarea şi difuzarea, prin mijloace scrise sau audiovizuale, de texte, desene, fotografii sau imagini de natură a dezvălui identitatea persoanei vătămate, a părţii civile, a părţii responsabile civilmente sau a martorilor.
Aceste prevederi nu au scăpat de critici, iar potrivit ştirilor juridice a fost formulată o excepţie de neconstituţionalitate în cest sens.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, deoarece nu au în vedere şi protecţia legală a inculpatului, în ceea ce priveşte interzicerea publicării şi difuzării prin mijloace scrise sau audiovizuale de texte, desene, fotografii sau imagini de natură a-i dezvălui identitatea şi a-i prejudicia drepturile şi interesele legitime. Astfel, dispoziţiile criticate nu prevăd posibilitatea asigurării respectării drepturilor şi intereselor legitime ale inculpatului, în legătură cu respectarea demnităţii sau vieţii sale intime.
Se mai susţine faptul că nu se poate identifica în mod clar şi persoana inculpatului, care trebuie să beneficieze de garantarea vieţii sale intime, prin protecţia determinată de interdicţia publicării şi difuzării în mass – media a unor texte, desene, fotografii şi imagini de natură a identifica persoana acestuia.
Curtea Constituţională a reţinut că principiul publicităţii implică, pe de o parte, desfăşurarea şedinţelor de judecată în prezenţa părţilor şi în condiţii care să garanteze posibilitatea publicului de a asista la dezbateri şi, pe de altă parte, pronunţarea hotărârii prin care se soluţionează cauza în şedinţă publică. El constituie premisa unei justiţii independente şi imparţiale care asigură părţilor garanţia respectării dreptului la un proces echitabil.
Se reţine că, corelativ dreptului inculpatului de a se bucura de un proces echitabil, Curtea constată că se naşte dreptul la liberă exprimare al mass – mediei, precum şi dreptul opiniei publice de a cunoaşte chestiuni ce ţin de procedurile penale iniţiate de organele statului.
Trebuie să avem în vedere că nu se reglementează o libertate de exprimare nelimitată, chiar şi în ceea ce priveşte relatările presei referitoare la chestiuni de interes public grave. Exercitarea acestei libertăţi comportă “îndatoriri şi responsabilităţi”, care se aplică, de asemenea, şi presei. Aceste “îndatoriri şi responsabilităţi” capătă o anumită semnificaţie atunci când există o chestiune ce afectează reputaţia persoanelor private şi subminarea “drepturilor altora”.
Mai mult inculpatul are posibilitatea de a solicita judecarea în şedinţă nepublică iar acestă posibilitate este suficientă pentru a proteja dreptul inculpatului major la un proces echitabil, precum şi dreptul acestuia la viaţă privată.
Prin urmare nu se poate reţine critica de neconstituţionalitate invocată, excepţia a fost respinsă prin Decizia nr. 103/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 452/2017.