Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 prevede obligativitatea notarului public care a întocmit un act prin care se transmite, se modifică, se constituie sau se stinge un drept real imobiliar să ceară, din oficiu, înscrierea în cartea funciară. Iar în acest scop, va trimite cererea de înscriere a actului respectiv, în ziua întocmirii lui sau cel mai târziu în următoarea zi lucrătoare, la biroul teritorial în a cărui rază de activitate se află imobilul.

Potrivit ştirilor juridice, nici această reglementare nu a scăpat de anumite critici de neconstitutuţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionaliatate s-a susţinut că prevederile de mai sus sunt neconstituţionale, deoarece petenta, titulară a unei măsurii asiguratorii – sechestrul asigurător -, a fost în imposibilitatea de a nota sechestrul asigurător în cartea funciară. Deşi, la data înregistrării cererii de notare a sechestrului asigurător, contractele de vânzare – cumpărare a imobilelor proprietatea debitorilor nu erau nici măcar încheiate, nicidecum depuse la cartea funciară spre înregistrare, cererea petentei de notare a sechestrului asigurator a fost soluţionată negativ, ulterior deblocării cărţilor funciare prin depunerea spre înregistrare a contractelor de vânzare – cumpărare, evident invocându-se faptul că debitorii nu mai sunt proprietarii imobilelor.

Se susţine că prin intermediul dispoziţţilor de mai sus prevăzute în art. 35 din Legea nr. 7/1996 legiuitorul a pus în poziţie de inferioritate creditorul – beneficiar al unei hotărâri judecătoreşti de instituire a sechestrului asigurător, aflat în imposibilitatea de a obţine publicitatea dreptului dobândit, publicitate care îi conservă dreptul, faţă de debitori care au depus o simplă cerere de eliberare a unui extras de carte funciară pentru autentificare.

Curtea Constituţională a reţinut  că prevederile art. 35 din Legea nr. 7/1996 nu încalcă normele constituţionale şi convenţionale privind dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime şi de a beneficia de un proces echitabil, de vreme ce art. 31 din Legea nr. 7/1996 oferă persoanei interesate posibilitatea de a formula cerere de reexaminare a încheierii de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară, care se soluţionează de registratorul – şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Împotriva încheierii registratorului – şef, cei interesaţi pot formula plângere la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, hotărârea pronunţată de judecătorie putând fi atacată cu apel. Sunt asigurate astfel garanţiile care condiţionează liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Mai mult, prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate nu sunt de natură a crea niciun prejudiciu titularilor de drepturi reale, ci, dimpotrivă, interdicţia stabilită are rolul de a garanta protecţia acestora, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea dreptului de proprietate privată, prevăzut de art. 44 din Constituţie.

În concluzie, prin Decizia nr. 213/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 433/2017, s-a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză.