Circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor şi a celorlalte categorii de participanţi la trafic, drepturile, obligaţiile şi răspunderile care revin persoanelor fizice şi juridice, precum şi atribuţiile unor autorităţi ale administraţiei publice, instituţii şi organizaţii sunt supuse dispoziţiilor prevăzute în O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Potrivit ştirilor juridice un articol din actul normativ menţionat mai sus a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, şi anume art. 103 alin. 1 lit. c) şi alin. 1 indice 1.

Ce prevede art. 103 din O.U.G. nr. 195/2002?

Art. 103 prevede că suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule şi tractoare agricole sau forestiere se dispune pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, dacă pentru regula de circulaţie încălcată prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

Iar alin. 1 indice 1 prevede că în situaţia prevăzută mai sus, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta.

Cum s-a motivat excepţia de neconstituţionalitate?

Se susţine că prevederile de mai sus creează discriminare între persoanele care au calitatea de contravenient şi cele cercetate penal pentru fapte ce constituie încălcări ale regimului circulaţiei pe drumurile publice, întrucât, în cazul celor dintâi, contestarea procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor suspendă, de drept, executarea sancţiunii, în timp ce, în cazul celor din urmă, contestaţia formulată împotriva actului administrativ al şefului poliţiei rutiere nu suspendă executarea pedepsei complementare a suspendării permisului de conducere.

Se susţine că textele criticate reglementează o ingerinţă a puterii executive în activitatea autorităţii judecătoreşti, cu consecinţa încălcării prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), întrucât conferă şefului poliţiei rutiere competenţa de a hotărî cu privire la o sancţiune complementară dispusă într-o cauză penală, chiar în situaţia existenţei unei ordonanţe de clasare sau a unei hotărâri judecătoreşti de achitare ori de încetare a procesului penal.

Decizia Curţii Constituţionale

În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa nesocotire a dreptului de acces liber la justiţie, Curtea a reţinut că este neîntemeiată, întrucât persoana căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea şi temeinicia măsurii dispuse de şeful poliţiei, inclusiv în ipoteza în care procurorul sau instanţa a dispus încetarea urmăririi penale sau a procesului penal, după caz, prin aplicarea art. 10 lit. f) din Codul de procedură penală din 1968 referitor la lipsa plângerii prealabile, aşadar, fără să mai analizeze împrejurările în care a fost săvârşită fapta şi fără să mai aprecieze dacă a fost încălcată vreo regulă de circulaţie.

Prin urmare Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 122/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 419/2017.