În materia traficului de droguri autoritățile trebuie să fie mereu vigilente, pentru că cei implicați în astfel de acțiuni ilicite au cele mai năstrușnice idei prin care încearcă să ascundă drogurile în scopul de a le trece peste graniță. Este  o infracțiune complexă în care de obicei sunt implicate mai multe persoane, unii le procură, alții le transportă și apoi alții le vând.

Ce se întâmplă, însă, când acțiunea unică de transport a drogurilor de risc și mare risc pe teritoriul unui stat și apoi pe teritoriul României sunt desfășurate de aceeași persoană? Ne aflăm în fața unei singure infracțiuni sau a unui concurs ideal între infracțiunea de transport a drogurilor și cea de introducere sau scoatere din țară a acestora?

Ce prevede legislația în materie?

Știrile juridice au stabilit că legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri este cea care reglementează infracțiunile ce pot fi săvârșite în această materie.

ÎCCJ trebuie să stabilească dacă există concurs ideal între fapta de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere sau alte operațiuni privind circulația drogurilor, fără drept (art. 2) și fapta de introducere sau scoatere din țară, import sau export de droguri, fără drept (art. 3).

Caz practic

În mai 2016 tribunalul a reținut că în septembrie 2015 inculpații au intrat din Ungaria în România având ascunse în partea stângă a bordului și în portbagajul mașinii droguri procurate din Olanda. La câteva ore de la intrarea în țară au fost opriți pe autostrada A2 la intrarea în București unde poliția a efectuat flagrantul și a descoperit drogurile în autoturism.

Instanța a considerat că faptele lor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute la art 2 și 3 din legea 143/2000, infracțiuni aflate în concurs real. Inculpații au declarat apel și au invocat necesitatea sesizării ÎCCJ.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

În opinia majoritară, instanțele au apreciat că suntem în fața unui concurs ideal de infracțiuni (atunci când o acțiune sau inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni) ținând cont că cele două infracțiuni au un obiect juridic diferit. În cazul infracțiunii de la art. 3 din legea 143/2000 obiectul juridic este complex și sunt lezate relațiile sociale cu privire la sănătatea publică cu referire la cei care ar putea deveni consumatori de droguri de risc și de mare risc și relațiile sociale referitoare la regimul juridic vamal care este reglementat prin norme proprii.

În opinia minoritară, se consideră că ne aflăm în fața unei singure infracțiuni și anume cea prevăzută de art. 3 din legea 143/2000, acțiunea unică de transport reprezentând aceeași împrejurare faptică care se găsește în ambele norme de incriminare.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ  a pronunțat Decizia 15/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 369 din 18 mai 2017. Analizând art. 2 și 3 din legea 143/2000, ÎCCJ apreciază că nu se poate reține că traficul intern de droguri este absorbit de infracțiunea de trafic internațional de droguri de risc/mare risc, deoarece ne aflăm în fața a două texte de lege diferite, cu modalități diferite de săvârșire: o acțiune complexă de introducere în țară a drogurilor (la traficul internațional) și o acțiune de transport a drogurilor pe teritoriul României (la traficul intern). De exemplu, nu este obligatoriu ca introducerea drogurilor în țară și apoi transportul acestora către altă graniță cu scopul scoaterii din țară, să se realizeze de aceeași persoană, dar chiar dacă ar fi săvârșite de aceeași persoană, cele două infracțiuni sunt în concurs, fără ca una să o absoarbă pe cealaltă.

Noutățile legislative arată că elementul material al acestor infracțiuni arată existența lor de sine stătătoare. ÎCCJ apreciază că fapta de a introduce droguri în țară și aceea de a le  transporta pe teritoriul altui stat și apoi pe teritoriul României, chiar dacă sunt săvârșite de aceeași persoană și constatate cu același prilej, constituie infracțiuni distincte, aflate în concurs.

Legiuitorul a incriminat traficul de droguri prin cele două articole reglementând acțiuni diferite privind circulația drogurilor, tranzitarea teritorială a țării, aspect conformat și de limitele speciale de pedeapsă. Astfel, la art. 2 din legea 143/2000 fapta este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar la art. 3 din aceeași lege, pedeapsa este de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

În cazul concursului ideal de infracțiuni, într-o singură acțiune sau inacțiune se regăsesc elementele constitutive a două sau mai multe infracțiuni. În acțiunea de transport a drogurilor peste frontiera României și pe teritoriul României sunt comprimate la momentul trecerii drogurilor peste graniță, elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute la art. 2 și 3 din legea 143/2000, pentru că pe parcursul transportului se realizează introducerea în țară de droguri.

Transportul de droguri, fără drept, nu presupune introducerea drogurilor în țară, ci poate avea loc în interiorul frontierelor țării, iar introducerea în țară de droguri, fără drept, nu necesită obligatoriu transportul de droguri, ci poate avea loc prin expedierea unui pachet sau prin intermediul unei alte persoane.

De exemplu, fapta de a cere cumpărarea drogurilor din străinătate de către o altă persoană, de a trimite bani pentru achiziționarea acestora, de a le primi prin poștă constituie infracțiunea prevăzută la art. 3 din legea 143/2000, pentru că legea nu sancționează doar persoana care le introduce, în mod nemijlocit, în țară,  ci și pe cea care le expediază și cea căruia îi sunt destinate.

De exemplu, dacă inculpatul a trecut peste frontiera României o cantitate de droguri, într-un tren internațional care a circulat ulterior acestui moment pe teritoriul României până în gara unde inculpatul a fost prins, ne aflăm în fața faptelor de la art, 2 și 3 din legea 143/2000 în concurs.

În concluzie, ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că în interpretarea art. 2 și 3 din legea 143/2000, acțiunea unică continuă de transport al drogurilor pe teritoriul unui stat străin și pe teritoriul României, fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 și 3 din legea 143/2000, în concurs ideal.