Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat este reglementată prin Legea nr. 51/1995. legea care nu de multe ori a fost contestată pe motiv că nu respectă unele prevederi constituţională.

O nouă excepţie de neconstituţionalitate a fost depusă pe masa judecătorilor Curţii Constituţionale, potrivit ştirilor juridice.

Care au fost motivele de neconstituţionalitate?

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că Legea nr. 51/1995 încalcă drepturile cetăţenilor şi nu conferă cadrul legal pentru exercitarea profesiei de avocat în acord cu prerogativele ei, de libertate şi independenţă. În acest sens, arată că Legea nr. 51/1995 nu defineşte procedura de înfiinţare a Uniunii Naţionale a Barourilor din România (UNBR) şi nu stabileşte care este situaţia juridică a acesteia, dacă este instituţie de stat sau asociaţie de tip privat.

Se apreciază că Legea nr. 51/1995 reprezintă un act de înfiinţare al UNBR, cu toate că legea nu poate avea decât un caracter universal, ce acordă drepturi şi libertăţi pentru toţi cetăţenii, în caz contrar, aceasta având un caracter discriminatoriu, abuziv, ce îngrădeşte drepturile fundamentale ale omului, în speţă dreptul la demnitate, dreptul la muncă, dreptul de asociere, dreptul la exercitarea unei activităţi economice, dreptul la viaţă de familie, privată şi la bunăstare.

Cu privire la dreptul de asociere şi, mai ales la dreptul la muncă şi de alegere a profesiei, arată că Legea nr. 51/1995 trebuie să fie clară, să prevadă cu exactitate modul în care se poate înfiinţa UNBR şi barourile, şi să existe libertatea fiecărui cetăţean cu studii juridice de acces la profesia de avocat pe baza studiilor, fără restricţii. În concluzie, susţine că Legea nr. 51/1995 este una abuzivă care are drept scop, printre altele, menţinerea discriminării, marginalizarea unei importante categorii a populaţiei (absolvenţii de studii juridice), obstrucţionarea concurenţei şi dezvoltării profesiei de avocat.

Ce a decis Curtea Constituţională?

Curtea Constituţională a reţinut că în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. Această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale. Faptul că accesul la profesia de avocat este condiţionat de satisfacerea anumitor cerinţe nu poate fi privit ca o îngrădire a dreptului la muncă sau a alegerii libere a profesiei.

Mai mult, deşi avocatura este o profesie liberală şi independentă, exercitarea sa trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, raţiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare şi prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiaşi activităţi, fără suport legal.

Prevederile de lege criticate din Legea nr. 51/1995 au fost edictate de legiuitor cu scopul de a proteja relaţiile sociale referitoare la exercitarea unei profesii liberale, respectiv profesia de avocat, astfel încât aceasta, ca de altfel şi alte profesii reglementate de norme speciale, se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 158/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 394/2017.