Legea privind statutul poliţistului nr. 360/2002, prevedea în art. 78 alin. 1) faptul că procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Conform Deciziei C.C.R. nr. 244/2016 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi se constată că dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt neconstituţionale.

Însă potrivit noutăţilor legislative acest articol de lege a fost din nou contestat pe motiv de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd că procedura şi cazurile de modificare şi/sau de suspendare a raportului de serviciu ale poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, aşa încât se permite ministrului să elaboreze norme administrative, cu o putere juridică inferioară legii organice, respectiv printr-un ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

Ca atare, susţine că textul criticat reprezintă o “normă în alb”, prin care competenţa constituţională exclusivă a legiuitorului organic, aceea de a reglementa în domeniul statutului funcţionarilor publici, este transmisă unei autorităţi unipersonale din puterea executivă, şi anume ministrului de resort.

Se precizează că poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, şi, pe cale de consecinţă, este necesar ca statutul său să se supună rigorilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. j), potrivit cărora statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică. Cu toate acestea, contrar normelor constituţionale invocate, aspecte esenţiale ale raportului de serviciu ale poliţistului, respectiv procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu, sunt lăsate de textul de lege criticat la latitudinea ministrului afacerilor interne.

Curtea Constituţională a constatat că a mai soluţionat această excepţie iar prin decizia menţionată mai sus a reţinut că dispoziţiile sunt neconstituţionale.

Curtea, în acord cu jurisprudenţa sa, a reţinut că acesta este funcţionar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, şi că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice. Poliţistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. De aceea, aspectele esenţiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică.

Curtea în Decizia nr. 244/2016 a reţinut că dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 nu respectă normele de tehnică legislativă, de vreme ce, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza şi în executarea legii şi trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea, astfel cum s-a procedat prin ordinul ministrului afacerilor interne menţionat.

Prin urmare având în vedere cele menţionate mai sus, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă, ca inadmisibilă, soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 117/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 335/2017.