În cadrul urmăririi penale se poate dispune extinderea urmării penale sau schimbarea încadrării juridice.

În cazul în care, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală constată fapte noi, date cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurări care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei, dispune extinderea urmăririi penale ori schimbarea încadrării juridice. Iar când urmărirea penală se efectuează faţă de o persoană, extinderea dispusă de organul de cercetare penală se supune confirmării motivate a procurorului care supraveghează urmărirea penală, în termen de cel mult 3 zile de la data emiterii ordonanţei, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte totodată şi dosarul cauzei.

Prevederile de mai sus sunt reglementate de art. 311 C. procedură penală iar potrivit ştirilor juridice au fost contestate pe motiv de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a arătat că organul de cercetare penală a dispus extinderea urmăririi penale, în temeiul art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală faţă de suspect pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Autorul excepţiei apreciază că prin această posibilitate s-a produs o vătămare a dreptului inculpatului la un proces echitabil, în condiţiile în care se conferă organului de cercetare penală posibilitatea de a dispune extinderea urmăririi penale cu privire la o persoană, extindere care echivalează practic cu o începere a urmăririi penale, act procesual atribuit, potrivit noilor dispoziţii legale, exclusiv procurorului.

Prin posibilitatea conferită organului de cercetare penală de a dispune extinderea urmăririi penale cu privire la o persoană, se încalcă şi principiul separaţiei funcţiilor judiciare, în condiţiile în care titularul funcţiei de urmărire penală este numai procurorul, care, potrivit art. 56 din Codul de procedură penală, conduce şi supraveghează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliţiei judiciare şi a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege. Aşa fiind, organul de cercetare penală este doar un organ administrativ abilitat să pună în executare dispoziţiile procurorului.

Faţă de argumentele de mai sus Curtea Constituţională a reţinut că după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, urmărirea penală in rem şi urmărirea penală in personam se pot dispune atât de către procuror, cât şi de către organul de cercetare penală, cu deosebirea că, în cazul urmăririi penale in personam dispusă de către organul de cercetare penală, măsura trebuie supusă confirmării procurorului în termen de 3 zile. Totodată, extinderea urmăririi penale in rem sau in personam se dispune de către organul de urmărire penală, cu menţiunea că, în cazul unei extinderi in personam, măsura dispusă de către organul de cercetare penală trebuie supusă, de asemenea, confirmării procurorului în cel mult 3 zile de la data emiterii ordonanţei.

Prin urmare, nu sunt încălcate prevederile constituţionale iar excepţia a fosr respinsă prin Decizia nr. 49/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 324/2017.