Potrivit reglementărilor în vigoare taxele judiciare de timbru sunt reglementate de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. De-a lungul timpului această ordonanţă a atras mai multe critici de neconstituţionalitate, iar o noutate legislativă este faptul că printr-o excepţie de neconstituţionalitate s-a considerat a fi neconformă cu prevederile constituţionale întreaga Ordonanţă de Urgenţă mai sus invocată.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că la momentul emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu exista o lege specială de abilitare a Guvernului, învederând totodată faptul că această ordonanţă de urgenţă nu a fost supusă dezbaterii parlamentare. Arată, de asemenea, că nu poate fi abrogată o lege ordinară sau organică prin ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern, acest fapt contravenind dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Aşa fiind, apreciază ca fiind abuzivă şi neconstituţională abrogarea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Referitor la sintagma “încheiere definitivă” din cuprinsul art. 39 alin. (2) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, autoarea excepţiei susţine că această reglementare este neconstituţională, întrucât nu există cale de atac în cazul respingerii cererii de reexaminare, care este soluţionată în primă instanţă, prin încheiere definitivă.
Curtea Constituţională a reţinut cu privire la critica ce vizează sintagma “încheiere definitivă” din cuprinsul art. 39 alin. (2) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 Curtea a constatat că obiectul textului criticat îl constituie o normă procedurală care reglementează soluţionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, aşadar un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanţa de judecată, întrucât în discuţie este o chestiune prealabilă, soluţionarea acesteia fiind guvernată de principiul celerităţii, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, a obligativităţii citării părţilor, ca şi a posibilităţii exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare.
Cu privire la criticile formulate conform cărora Guvernul nu este abilitat să emită ordonanţe , Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă nu este o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituţionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unui caz excepţional.
În concluzie, Ordonanţa de Urgenţă respectă prevederile constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 11/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 291/2017.