În 2005 impulsionați ca mai mereu de deciziile luate la nivelul Uniunii Europene, s-a decis apariția unei legi prin care s-a instituit renta viageră agricolă în scopul concentrării suprafețelor agricole în exploatații eficiente impuse de necesitatea modernizării agriculturii României și aducerea acesteia la același nivel cu cea din țările membre UE.

Astfel, legea 247/2005 a instituit renta viageră agricolă care este o sumă de bani plătită rentierului agricol care înstrăinează sau arendează terenurile agricole extravilane aflate în proprietatea sa sau încheie un acord cu investitorul. Obiectul acestei rente îl constituie terenurile cu destinație agricolă situate în extravilan. Regula este că renta viageră agricolă se achită într-o singură rată anuală până la 30 noiembrie a anului următor celui pentru care aceasta este datorată.

Știrile juridice arată că rentierul poate fi persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani care în 25 iulie 2005 nu avea și nu deținea în proprietate, cumulate în timp, mai mult de 10 ha de teren agricol extravilan pe care le înstrăinează sau le arendează, total sau parțial. Acest rentier este cel căruia i s-a validat cererea de reconstituire a dreptului de proprietatea și optează pentru despăgubirile plătite de investitor. Rentierul agricol este și persoana pensionată pe caz de boală gradele I și II care, chiar dacă nu a împlinit 62 de ani, își probează incapacitatea de muncă cu decizia emisă de comisia de expertiză medicală pe care le înstrăinează sau le arendează, total sau parțial.

Pentru a deveni rentier pot fi înstrăinate sau arendate doar terenurile care după 1990 nu au făcut obiectul altei înstrăinări prin acte între vii.

La 5 martie 2010 a intrat în vigoare OUG 17/2010 care a modificat și completat legea 247/2005 și a stabilit că renta viageră agricolă se acordă doar persoanelor care au solicitat obținerea calității de rentier până la 31 decembrie 2009 inclusiv. Astfel, cei care au solicitat renta viageră agricolă în perioada 1 ianuarie 2010 – 4 martie 2010 și după 5 martie 2010 sunt excluse de la beneficiul acestui drept real.

Avocatul Poporului a considerat că OUG 17/2010 este neconstituțională, sens în care a sesizat Curtea Constituțională a României (CCR).

Care au fost argumentele în susținerea excepției de neconstituționalitate?

Faptul că OUG 17/2010 reglementează acordarea rentei agricole viagere doar celor care au solicitat obținerea calității de rentier până la 31 decembrie 2009 inclusiv, contravine principiului neretroactivității legii. OUG 17/2010 reglementează situația juridică a unor persoane la 31 decembrie 2009.

Persoanelor în cauză li se cere la 5 martie 2010 să aibă o anumită conduită înainte de intrarea în vigoare a OUG 17/2010, adică să fi depus cererea de obținere a rentei viagere agricole până la 31 decembrie 2009. Persoanele îndreptățite care au depus cereri pentru acordarea rentei viagere după 1 ianuarie 2010 sunt sancționați doar pentru că nu s-au gândit că legiuitorul va adopta un act normativ prin care se dispunea că solicitarea de obținere a calității de rentier trebuia să aibă loc până la 31 decembrie 2009 inclusiv.

Ce a decis CCR?

CCR a pronunțat Decizia 160/2017 care a fots publicată în Monitorul Oficial 248 din 11 aprilie 2017. CCR constată că OUG 17/2010 a fost adoptată pentru a se conforma Tratatului de aderare la UE și a limitat dobândirea calității de rentier agricol pe o perioadă de 3 ani de la data aderării, respectiv 31 decembrie 2009. Cei care depuneau cereri până la această dată dobândeau calitatea de rentier agricol, primeau renta achitată de stat până la decesul rentierului sau a depășirii cotei de 10 ha chiar și după 31 decembrie 2009.

În 5 martie 2010 a intrat în vigoare OUG 17/2010 (după 31 decembrie 2009) și pentru ca România să se conformeze obligațiilor din Tratatul de aderare, blocând accesul la dobândirea calității de rentier agricol de la 1 ianuarie 2010 fără ca până atunci să fi existat vreo condiționare temporală cu privire la depunerea acestor cereri.

CCR consideră că actul normativ în discuție a depășit domeniul său de aplicare, a modificat regimul juridic al cererilor depuse în perioada 1 ianuarie – 4 martie 2010, a încălcat principiul neretroactivității legii.

În concluzie, CCR admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Avocatul Poporului și constată că prevederile OUG 17/010 referitoare la completarea legii 247/2005 cu privire la renta viageră agricolă, este neconstituțională în privința persoanelor care au solicitat obținerea calității de rentier agricol în perioada 1 ianuarie – 4 martie 2010.

Practic, prezenta decizie a CCR redă vocația celor în cauză să dobândească calitatea de rentier agricol în condițiile respectării Tratatului de aderare, iar dacă există neconcordanțe între legea 247/2005 și Tratat, va avea prioritate cel din urmă. Astfel, va reveni autorităților administrative și instanțelor de judecată competența de a decide în astfel de cazuri.