Măsura preventivă, reţinerea, poate fi dispusă de organul de cercetare penală sau de procuror dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. Reamintim că reţinerea se poate dispune pentru cel mult 24 de ore iar în durata reţinerii nu se include timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar.

Legislaţia, art. 209 alin. 16) C. procedură penală prevede că procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, în vederea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii acestuia.

Împotriva acestui articol de lege a fost formulată o excepţie de neconstituţionalitate în care s-a susţinut că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la apărare şi la înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiile referitoare la drepturile pe care le are orice acuzat din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Autorul excepţiei este nemulţumit de împrejurarea că propunerea de arestare preventivă nu a fost formulată de către procuror în termenul prevăzut de lege, deoarece reţinerea sa s-a produs pentru o perioadă mai mare de 24 de ore, întinzându-se şi pe durata în care a fost nevoit să asiste la efectuarea percheziţiilor, precum şi pe durata cât a fost transportat de la domiciliu la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Curtea Constituţională a constatat că reglementarea termenului de mai sus are drept scop acordarea unui interval de timp suficient pentru ca atât propunerea de prelungire a arestării preventive, cât şi, eventual, contestaţia formulată de procuror în temeiul art. 204 alin. (5) din Codul de procedură penală, în caz de respingere a propunerii de prelungire a arestării preventive, să fie soluţionate cu respectarea dreptului la apărare şi garantarea libertăţii individuale a inculpatului arestat, înainte de expirarea duratei măsurii preventive.

Mai mult Curtea a reţinut că, din punct de vedere temporal, în cazul soluţionării propunerii luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, obligaţiile ce incumbă procurorului şi instanţei judecătoreşti, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate, sunt cele referitoare la sesizarea instanţei judecătoreşti şi la fixarea termenului de soluţionare a propunerii înainte de expirarea duratei reţinerii. Astfel, pronunţarea efectivă asupra propunerii luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut prin admiterea sau respingerea acesteia, precum şi soluţionarea contestaţiei formulate de procuror împotriva respingerii acestei propuneri pot interveni, în funcţie de circumstanţele cauzei şi după încetarea duratei reţinerii.

Prin urmare această escepţie de neconstituşionalitate a fost respinsă, soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 27/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 270/2017.